Traditional, argila folosita in acest tip de constructii se incadreaza in categoria argilelor “usoare”, neavind rol structural, ci doar rol de inchidere si termoizolant. Impletitura de nuiele de salcie cu grosimi de 1 pina la 2 cm se “bulgarete” pe ambele parti si apoi se tencuieste.
Cele mai multe case construite în România cu această tehnică sunt întâlnite în zona de sud și în Moldova.
Argila usoara cu paie este un amestec de paie si argila, a carei densitate bruta este mai mica ca 1200 kg/mc. Ce fel de paie se foloseste pentru aceasta este discutabil. Unii autori recomanda paiele de secara, altii paiele de griu sau ovaz. Pentru tencuieli din argila sint preferate paiele de orz, pentru ca sint mai moi. Mai important decit tipul de paie este structura tulpinii. Un cistig pentru cresterea capacitatii termoizolante este folosirea paielor subtiri cu tulpini rezistente, care nu se strivesc. Paiele trebuie sa fie uscate si sa nu miroasa a mucegai. Lungimea paielor nu trebuie sa fie mai mare decit grosimea elementului de contructie.
Amestecul de paie cu argila se poate realiza in 2 moduri:
1. stropirea paielor cu argila in stare fluida – se toarna argila peste paie si se amesteca pina tulpinile de paie sint bine acoperite de amestecul argilos, lucru usor de controlat optic.
2. scufundarea paielor intr-o baie de argila lichida – se amesteca paiele cu gunoi de grajd intr-o baie de argila, prin calcare cu picioarele – traditional. In literatura veche se recomanda ca amestecul sa fie lasat de la 6 pina la 24 de ore astfel incit paiele sa “traga” – paiele absorb umiditate si se inmoaie. Prin aceasta, paiele devin mai maleabile, iar argila mai lipicioasa. Totusi, in ziua de azi paiele au peretii tulpinilor mai subtiri si pot fi usor prelucrate imediat dupa ce se umezesc.
In procedeul argilei amestecata cu paie se atrage atentia asupra citorva probleme care pot aparea:
1. este posibil ca dupa numai citeva zile sa apara mucegai si sa se formeze chiar din timpul constructiei un miros puternic, iar in cazuri extreme sa apara alergii la oameni cauzate de mucegai si ciuperci. De aceea trebuie avut grija ca toate partile de constructie sa fie bine ventilate, iar inchiderile de argila cu paie sa se usuce cit mai repede cu putinta.
2. este posibil ca un amestec cu denistate prea mica folosit in pereti cu grosimi mai mari ca 25 cm sa apara complet uscat pe dinafara, dar la interior chiar si dupa luni de la executie sa ramina umed si sa putezeasca paiele.
3. la uscare peretilor, amestecul de argila cu paie se contracta astfel incit apar fisuri la marginile panoului de umplutura. In acele locuri exista pericoul de formare de punti termice si de infiltratii de apa sau formare de condens. Aceste fisuri pot fi impiedicate prin folosirea in amestec si a diverse adaosuri minerale poroase.
Problema mirosului este una din cauzele cele mai mari pentru care lumea refuza acest tip de inchidere la o structura de lemn. Fisurile aparute la uscare sint, de asemenea, un considerent estetic care conduce la respingerea tehnicii. Acestea se pot totusi evita si controla, cu un minim de cunostinte, prin practica si atentie la executie.
Acestor dezavantaje li se adauga citeva avantaje majore: constructie ecologica cu tot ceea ce implica aceasta notiune (termoizolatie eficienta, consum redus de energie, material natural si reciclabil, aspect si ambianta placuta, confortabila, etc).