ESTE REZISTENT! Nu, casele din pământ nu se „topesc” la prima ploaie. Casele din lut durează secole. Odată cu renașterea meșteșugului de prelucrare a lutului şi a altor tehnici de construcţie naturală, următoarele câteva generaţii pot alege să nu-şi petreacă toată viaţa plătind la credite ipotecare. Casele din pământ nici nu au nevoie de multă întreţinere.
În Europa există dovezi ale construcției cu cob vechi de circa 800 de ani. Unele clădiri construite în secolele al XVIIlea şi al XVIIIlea există încă şi astăzi. În Anglia există aproximativ 50.000 de construcții din cob încă funcționale. Cele mai multe au fost construite în secolele al XVIIIlea şi al XIXlea. Din nefericire, odată cu apariţia construcţiei din cărămizi arse şi a alianţei politice dintre producătorii de cărămizi şi zidari, arta şi îndemânarea de a face case din cob aproape că au dispărut în Europa secolului trecut**. Din 1980, meşteşugul tradiţional de cob a renăscut mai ales sub forma reparaţiilor sau extinderilor caselor existente; de asemenea, au fost construite și câteva structuri noi. În 1996, în Marea Britanie, se construiau patru noi clădiri din cob cu aprobarea consiliului pentru construcţii.
Chiar dacă ajungi să fie nevoie de întreținere (eventuale crăpături, revopsit), va fi la fel de ieftin ca și când ai construit casa. Nu va fi nevoie de investiții, de cumpărături din magazine (multinaționale cu materiale sintetice scumpe, dăunătoare sănătății și destul de des de proastă calitate)
Prevenirea este soluția pentru intervențiile rare. Pur și simplu, un acoperiș cu streașina lată va proteja peretele de ploi, mai ales dacă mai adăugăm și o prispă. Soclul înalt din materiale care nu absorb umiditatea (de exemplu din piatră și mortar de var între ele) este protecția umezelii care ar putea veni de jos. Pe vremuri, în ultimat strat de tencuială (sau în podea) se adăuga untură de animale, pentru a impermeabiliza pereții. Sunt multe astfel de mici „trucuri”, soluții, nu trebuie decât să-l întrebăm pe „bătrânul satului” în care vrem să construim.