Sari la conținut

Case din „COB”

Totul despre cob si casele din cob

Care este cel mai răspândit material de construcţie de pe Pământ? Ei, pământul însuşi, fireşte! Chiar şi în zilele noastre, între o treime şi jumătate dintre noi, oamenii, trăim în case făcute din pământ nears.

Este foarte bine să ne cunoaștem rădăcinile șă păstrăm tradițiile, însă nu este nici o problemă să ne inspirăm și din alte tradiții și să ne ușurăm viața cât de mult se poate. Chiar dacă „chirpici”, „paiantă”, „vălătuci”, „furci”, „văioagă” ș.a.m.d. ne duce cu gândul la bunicii noștrii, cunoscând și aplicând „cob”-ul , poate fi în folosul copiilor noștri deoarece are unele avantaje fațî de tehnicile tradiționale, folosite în România.

 Ce este cobul? Este chirpici?

COB-ul este un amestec structural de pământ, apă, paie, argilă şi nisip, modelat cu mâna în clădiri cât este încă maleabil. Nu există cofraje, ca în cazul pământului bătut, nici cărămizi, ca în cazul chirpiciului, nici aditivi sau substanţe chimice şi nici nu este nevoie de echipamente mecanice. Cob-ul nu este nou şi nici netestat. Viabilitatea lui a fost dovedită pe deplin, în toată lumea, vreme de secole şi, probabil, milenii. Însă, în ciuda entuziasmului public față de construcțiile naturale, majoritatea cărţilor despre construcţii şi istoriilor arhitecturii rareori conţin măcar o menţionare a acestei tehnici de construcţie obişnuite, aproape universale.

Cob-ul este una dintre multele metode pentru a construi cu pământ proaspăt, cel mai răspândit material de construcţie din lume. Prin simplitatea construirii şi liberta­tea proiectului, cobul depăşeşte chirpiciul şi tehnicile înrudite precum pământul bătut şi cărămizile din pământ comprimat. De vre­me ce nu ai nevoie de forme drepte sau de cofraje rectilinii, cob-ul dă naştere formelor organice, pereţilor rotunjiţi, arcadelor şi bol­ţilor. Construirea cu cob este o experienţă senzorială şi estetică foarte asemănătoare cu sculptura în argilă. Spre deosebire de chir­pici, cu cob se poate construi cu uşurinţă în climate reci şi umede, precum Pacificul de Nord-Vest; rezistenţa acestuia la ploaie şi frig îl face foarte potrivit pentru toate zone­le, cu excepţia celor mai friguroase părţi din America, unde ar putea fi necesară o izolaţie suplimentară.

Cobul este un material compozit, un amestec de pământ, argilă, nisip, paie şi apă, lucrat cu mâna în ziduri din pământ monolitice. Fără cofraje, fără ciment, fără compresare, fără maşinării. Chirpiciul înseamnă cărămizi din pământ uscate la soare, materialul din care sunt făcute şi clădirile din pământ rezultate. Cuvântul cob provine dintr-o rădăcină din limba engleză veche care înseamnă „o bucată sau o masă rotundă“. Acest termen se referă deopotrivă la materialul în sine, la clădirile făcute din el şi la tehnica de construcţie tra­diţională folosită secole întregi în Europa în climate reci, vântoase şi ploioase, răspândită până atât de departe în nord încât atinge la­titudinea Alaskăi.

Iată imagini cu o casă construită în anul 2014, în județul Harghita, cu tehnica „COB” :

Întrebări frecvente

În timp ce numele de casă cob își are originea în Anglia, case de acest tip au fost realizate în diverse locuri din lume, inclusiv în Europa, China, India, Ucraina, Orientul Mijlociu, Sahel și Africa ecuatorială, sud-vestul american și chiar în Noua Zeelandă de peste 10.000 de ani!

În imagine puteți vedea o casă construită cu tehnica cob în anul 1539, Devon, Anglia…încă locuită!

În România, tehnicile mai cunoscute au fost „chirpici”, „paiantă”, „văiugă”, etc….în principiu se lucrează cu același material (LUT-ul) diferența fiind dată de modul de aplicare, modul în care se construiesc pereții cu acest material.

Dacă casele din „chirpici” au pereți construiți din lut, sub forma de cărămizi uscate (care necesită structură de lemn și mortar de lut între cărămizi), casele din „cob” se construiesc cu același lut (amestec) doar că au forma unui bulgăr (de dimensiunea unui cap de om) și se zidesc pereții cu acest material maleabil, rezultatul final fiind o structură solidă, autoportantă!

După revoluție, cu acces ușor la informații și posibilitatea de a călătorii, românii au putut vedea în alte țări această metodă de a construi. Văzând avantajele, au „importat”-o și în țara noastră, pionier și promotor al acestei tehnici fiind considerată D-na Arh. Ileana Mavrodin, cunoscută pentru numeroasele proiecte de acest fel construite în România.

În Anglia există zeci de mii de case din cob confortabile, multe dintre ele fiind folosite de mai bine de cinci secole. Zgârie-norii medievali de zece etaje din Yemen sunt în parte din cob, ca şi Taos Pueblo, locuit neîntrerupt de 900 de ani. O mare parte din Marea Piramidă şi din Zidul Chinezesc sunt din pământ, iar cele mai vechi locuinţe umane cunoscute (din pământ, desigur) din Ierihon au supravieţuit 9.000 de ani. Aşadar, casa ta din cob ar trebui să îşi depăşească uşor vecinele lor construite convențional și proiectate pentru o utilizare de doar cincizeci de ani. Ca orice alt fel de structură, clădirile din cob au nevoie de acoperişuri bune şi fundaţii potrivite pentru a le apăra de distrugerile provocate de apă. În mod tradiţional, pereţii din cob sunt protejaţi de apa de ploaie cu o tencuială pe bază de var, deşi în zonele protejate din Anglia pereţi netencuiţi au supravieţuit secole întregi.

Deseori, vizitatorii de iarnă ai clădirilor noastre din cob, comentează despre cât de călduroase şi uscate sunt acestea. Pereţii din cob cu o grosime între treizeci şi şaizeci de centimetri oferă o masă termică uriaşă şi izolaţie adecvată, ideale pentru construirea solară pasivă. Structurile din cob necesită doar puţină încălzire suplimentară iarna şi rămân răcoroase şi confortabile în zilele fierbinţi de vară. Fiind ignifug, cobul poate fi folosit pentru a construi cuptoare, sobe şi şemineuri şi este ideal pentru case complet imune la foc, în zonele în care au loc incendii de pădure. Unul dintre proiectele noastre preferate este o bancă sau un pat din cob, încălzite de coşul unei sobe cu lemne.

Nici un sistem de construcţie nu este garantat împotriva cutremurelor, însă clădirile din cob au un bun istoric de supravieţuire în zone seismice. Spre deosebire de construcțiile din chirpici, ţinute la un loc în mare parte de gravitaţie, clădirile din cob sunt unite printr-o reţea textilă tridimensională şi invizibilă făcută din paie împletite, cu mii de tulpini individuale asigurând o rezistenţă generală uriaşă. Un conac din cob din Nelson, Noua Zeelandă, a supravieţuit 150 de ani într-una dintre cele mai active zone seismice din lume, suportând două cutremure majore fără nici o crăpătură, în timp ce oraşul din jurul lui s-a prăbuşit. Linille curbe și formele îngustate caracteristice pereţilor din cob îi fac şi mai rezistenţi.

Fireşte. Poate fi cât de mare ai nevoie. Dar nu renunţa la calitate pentru dimensiune. Vrei o operă de artă sau doar nişte metri pătraţi? Da, poţi să îţi faci pereţii pătraţi, dar te va costa mai mult în timp, efort sau bani. Natura nu oferă forma Pătratului; trebuie să îl obţinem noi cu grijă, fie că prelucrăm copacul rotund în scânduri paralelipipedice, fie că tăiem pătrat pietre rotunde pentru un zid din piatră. Tendinţa pământului de a fi curbat şi sculptural oferă pereţilor din cob o calitate estetică pe care, altfel, nu o putem obţine cu uşurinţă.

Cobul este unul dintre cele mai puţin costisitoare materiale de construcţii imaginabile. Deseori, solul îndepărtat în timpul săpării fundaţiei este de ajuns pentru construcţia pereţilor. Cu inventivitate şi chibzuinţă, costurile celorlalte componente (uşi, ferestre, podele şi aşa mai departe) pot fi reduse considerabil. Cheltuielile totale de construcţie vor depinde de dimensiuni, de proiect, de creativitatea şi capacitatea ta organizatorică şi de cât de mult vrei să te implici. Cei mai mulţi dintre noi mergem la muncă pentru a plăti pe alții să ne construiască locuinţa. De asemenea, plătim şi pentru profitul, greşelile, transportul, utilităţile şi ghinionul lor. Mai presus de acestea, plătim instituţiilor de creditare pentru a ne împrumuta bani, iar apoi construim sub constrângerile lor. Fiind propriul tău constructor, îţi poţi produce singur materialele şi, avansând încet şi cu grijă, casa te-ar putea costa o zecime din cât ai plăti pentru una.

Durează mult timp pentru a face o casă bună, indiferent de materiale, dar pe vreme uscată poţi construi un perete de două etaje în două luni. Un proprietar-constructor hotărât se poate muta într-o casă din cob modestă în mai puţin de un an. Construirea cu cob este mai rapidă, mai simplă şi mai plăcută dacă o faci împreună cu o echipă, astfel încât se pretează proiectelor în comunitate, construcţiei în grup şi atelierelor. Ca și exemplu concret, pereții casei din imaginile de mai sus (de pe această pagină) au fost construiți de 4 bărbați, lucrând în medie de 10 ore/zi, în 30 zile lucrătoare. Pereții unei case de 100 mp, ceea ce înseamnă 40 metri lineari la înălțimea de 2,3 metri.

Normele din zilele noastre protejează corporațiile producătoare de componente de construcţii mai mult decât pe proprietarii de case. Deloc surprinzător, nu există norme pentru cob, deşi nicăieri construirea cu pământ nu este interzisă. Mulţi constructori cu cob aleg să nu implice oficialităţile şi astfel au puţine probleme. Încep să apară clădiri din cob cu autorizaţii de construire, dar presupun cheltuieli şi documentaţie considerabile, ca în cazul oricărei autorizaţii. Pe scurt, da, se poate obține autorizația de construcție, pașii fiind exact aceiași ca la o casă obișnuită.

 

Singurul mod demonstrat de a învăţa despre construcţia cu cob este să o încerci! Poți începe prin a fi voluntar sau să participi la un atelier pe această temă (găsște-le AICI) iar apoi să îți faci singur o căsuță mică pentru început.