Deseori auzim sau chiar multi dintre noi suntem convinși de faptul că lutul – sau pământul – este un foarte bun termoizolator. Multi trăim cu amintirile din copilărie când “la bunica era atât de cald”. Este adevărat, sunt unii care au amintiri mai puțin plăcute și se gândesc la mirosul de “pământ umed” sau chiar miros de mucegai.
Toate astea au explicații logice, dar și foarte simple. In cele de mai jos, dorim să vă explicăm, cât se poate de simplu, de ce “lutul termoizolează foarte bine” este un mit : Interesant este faptul că cel mai des ne întâlnim cu această exclamație, atunci când cineva cere sfaturi pentru termoizolarea podului, sau mai exact tavanul casei.
Credem că explicația cea mai simplă și ușor de înțeles ar fi dacă ne-am gândi la sobe. Dacă lutul ar fi un “excelent termoizolator”, atunci cu siguranță că sobele tradiționale, sobele cu masă termică nu s-ar construi din lut. Dar se construiește din lut, tocmai pentru că lutul acumulează căldura și apoi o radiază uniform in interiorul casei. Acumularea termică este una dintre caracteristicile pozitive ale lutului.
Tocmai (și) de asta se recomandă ca in interiorul casei să se tencuiască cu tencuială de lut. O altă caracteristică pozitivă al lutului este faptul că are capacitatea de a regla umiditatea.
In altă ordine de idei, tot o explicație simplă (ușor de experimentat, de înțeles) este să ergeți iarna – când sunt minus 5 până la 5 grade Celsius afară, pentru câteva zile – într-o casă din lut și într-o casă din baloți de paie de exemplu (oricum, una bine izolată). Veți observa că e mai frig in casa de lut. Sau, după 3-4 zile de frig, incercati să încălziți o casă de lut sau o casă din baloți de paie. Vă veți convinge cât de bine ” izolează” lutul. Veți avea nevoie de 2-3 zile să o încălziți pe când o casă din baloți de paie s-ar încălzi in 2-3 ore.
Tocmai pentru că lutul NU izolează (ci are conductivitate ridicată) sunt probleme la casele vechi din lut, mai ales cele construite cu tehnica “paiantă”. Problemele apar sub formă de mucegai, miros de “pământ ud”, etc, dar int timp chiar probleme structurale. Explicația este simplă : in peretele de lut (pentru că acesta dinspre interior absoarbe căldura iar din exterior frigul) se produce umiditate…și acesta persistă. Iar din acest motiv prima dată mucegăiește “iarba” (bălegar de cal), paiele apoi crengile și după ani de zile chiar și stâlpii de susținere.
In concluzie :
- NU “izolați” podul casei cu lut! Sunt multe alte soluții!
- Dacă vă construiți casă din lut, luați în calcul termoizolarea pereților (lână de oaie – chiar și crudă, plăci de paie, plăci de stuf, etc…)
In final dorim să vă atragem că pe piața materialelor de construcții există așa numitul “lut (sau argilă ) expandat (ă)”. Acesta poate fi considerat un material termoizolator însă recomandăm studierea fisei tehnice pentru o utilizare eficientă. Izolația termică constă din granule de formă neregulată de diferite dimensiuni. Principalul material de producție este argila de șist, care este arsă. Fiecare granulă formează o coajă tare deasupra și un corp poros în interior. Datorită prezenței bulelor de aer, proprietățile de izolare termică sunt crescute.
Și nu în ultimul rând, probabil vă puneți întrebarea : dacă vreau să izolez podul casei, ce material ecologic pot să folosesc!? Soluțiile sunt multe iar dumneavoastră puteți alege în funcție de buget, preferințe : – plăci semirigide din paie presate (tratate împotriva incendiului și al rozătoarelor) sau plăci de stuf. Pe acestea se poate păși. Apoi mai puteți lua în calcul celuloza, lâna de oaie tratată și spălată sau chiar și perlit-ul, dacă vă asigurați că nu aveți fisuri in tavanul casei, că să nu se scurgă perlitul, acesta fiind compus din granule de 2 mm. Orice ați alege, feriți materialele de umiditate excesivă folosind bariere de vapori (in casă) și folie anticondens (in pod)