Frumusetea acestei tehnici de construire consta in simplitatea si naturaletea celui mai vechi material de constructii – pamantul. O casa cu pamant batatorit se realizeaza cu ajutorul cofrajelor de lemn care sunt treptat umplute, batatorite, ridicate.
Istoric – Dovezi cu privire la utilizarea timpurie a tehnicii de construire cu pământ bătătorit a fost întâlnit în situri arheologice neolitice din culturile Yangshao și Longshan de-a lungul Fluviului Galben din China, datând de la 5000 î.Hr. Până în anul 2000 î.Hr., tehnici arhitecturale cu pereți din pământ bătătorit au fost utilizate în mod obișnuit pentru pereți și fundații din China. Structuri din pământ bătătorit au fost întâlnite pe tot globul, mai puțin la Polul Nord și Polul Nord, respectiv în Antarctica.Interesul față de această tehnică a scăzut după al doilea război mondial, atunci când au apărut pe piață materialele de construcții ieftine.
Cunoscut și sub numele de taipa (portugheză),tapial(spaniolă), și pisé (de terre) (franceză), este o tehnică pentru construcția pereților, folosind materii prime naturale, cum ar fi pământ, creta, var sau pietriș. Este o metodă de clădire veche, care a văzut o renaștere în ultimii ani, în rândul oamenilor care caută materiale de construcții mai sustenabile și/sau metode de construcție naturale.
Metoda – la fel ca majoritatea celor din materiale naturale – este considerat substandard, și încă îndeplinește opoziție din partea mai multori contractori, ingineri, și comercianți care nu sunt familiarizati cu tehnicile de construcție din pământ, din materiale naturale. Percepția dominantă că astfel de materiale de construcție nu se descurca bine în regiunile predispuse la cutremur a împiedicat utilizarea acestuia în mare parte a lumii. În foarte multe țări din lume, o astfel de metodă nu primește autorizație de construcție.
Tehnica – Construirea unui zid din pământ bătătorit implică comprimarea un amestec umed de pământ care are proporții adecvate de nisip, pietriș și argilă (uneori sa adăugat un stabilizator), într-un cadru, cofrag susținut extern, creând fie un perete solid de pământ sau blocuri individuale. Pe vremuri se adăugau diferiți aditivi cum ar fi var sau sânge animal au fost folosite pentru a stabiliza materialul, în timp ce acum, construcția modernă folosește var, ciment sau emulsii asfalt. Unii constructori moderni adăugă, de asemenea, oxizi colorati sau alte obiecte, cum ar fi sticle, anvelope sau bucăți de lemn, pentru a adăuga o anumită varietate structurii. Deasemenea destul de des se întâlnesc construcții (din pământ bătătorit) unde se folosește o armătură din fier-beton (!?)
Construirea unui perete intreg începe cu un cadru temporar (cofrag), de obicei, realizat din lemn sau placaj (înalt de aproximativ 40-50 cm), pentru a acționa ca o matriță pentru forma dorită și dimensiunile fiecărei secțiuni de perete. Forma trebuie să fie robustă și bine fixată, iar cele două suprafețe opuse ale cofragului prinse bine împreună, pentru a preveni deformarea, bombarea de la forțele de compresiune mari. Materialul umed este turnat într-o adâncime de la 10 la 25 cm și apoi compactat până la aproximativ 50% din înălțimea sa inițială. Materialul este comprimat iterativ, în loturi, până la partea de sus a cadrului. Se folosesc scule pentru bătătorit manuale (confecționate dintr-un mâner asemănător a unei lopeți, iar la capăt se fixează o placă plată de cu dimensiunile (recomandat) 15×15 cm maximum. sau scule asemănătoare pneumatice cu ajutorul cărora se micșorează timpul de construcție.
Odată ce un perete este complet, este suficient de puternic pentru a înlătura cofrajele și a trece la finisarea acesteia. Chiar este recomandat acest lucru, deoarece după o oră este foarte dificil să se lucreze la finisaje. Finisajele constau în perierea suprafeței cu o perie de sârmă, apoi spălarea cu un burete. Prin adăugarea diferitelor tipuri de pământ (de culori diferite), sau colorarea unor starturi cu pigmenti naturali se pot obține suprafețe incredibil de atrăgătoare. Astfel pereții nu necesită alte finisări, cum ar fi tencuirea sau vopsirea suprafeței. Ideal este să se construiască în perioada verii, pe vreme caldă, astfel încât pereții se pot usca și se pot intării suficient. Un astfel de perete ajunge la maturitate completă după doi ani, atunci când pare ca și cum ai fi construit ceva dintr-o stâncă, dar la finalul construcției, oricum deja poate fi locuită.
Instalația electrică și sanitară se realizează odată cu ridicarea perețiilor, astfel nu sunt necesare lucrări ulterioare care prăfuiesc interiorul casei.
Avantaje
– nu necesita structura de lemn
– daca locatia permite, nu necesita nici macar fundatie sapata, si nici fundatie de beton
– poate fi ridicata chiar si de doi oameni, fara cunostiinte in constructii
– costa foarte putin
– permite realizarea incalzirii prin pardoseala, sau chiar si prin ziduri. Zidurile de pamant au masa termica, inmagazineaza caldura sobei, si o emana ulterior, incet, in incapere.
– ca si la o casa de cob, geometria peretilor poate fi una organica, cu mobilier din cob sau diferite elemente incastrate
– materialul principal este chiar pamantul de sub picioare, cu costuri practic inexistente. Practic, poti sapa dupa materialul de constructie, facand in acelasi timp iazul si o sera ingropata.
– este rezistenta. Constructiile din pamant batatorit rezista de sute de ani. Exista cladiri istorice care atesta acest lucru.