Case din chirpici – Detalii tehnice
Chirpici se numeste un material de constructie in forma paralelipipedica. Chirpiciul este facut dintr-un amestec de lut, paie si baligar de cal iar uscarea se face prin expunere la soare. Chirpiciul nu se usuca in cuptoare sau alte utilaje de uscare rapida.
Pentru zidire se foloseste in general ca liant o pasta obtinuta prin amestecul pamantului galben cu apa si, in unele cazuri, si un adaos de var.
Sunt considerate materiale sanatoase, deoarece nu emana substante toxice in timpul executiei sau in timpul exploatarii imobilului. Constructiile realizate din chirpici se comporta bine in urma actiunii seismice deoarece materialul este flexibil si permite deplasari ce nu afecteaza structural cladirea, dar si datorita faptului ca in general constructiile din chirpici sunt dispuse pe un singur nivel, rareori intanlindu-se si doua nivele (parter si etaj).
Chirpiciul este un bun izolator termic. Lutul si paiele care stau la baza construirii unor astfel de case sunt materiale ecologice, naturale, oferind un mediu interior favorabil activitatilor umane.
Casele din chirpici sunt foarte racoroase vara si calduroase iarna, sunt case care „respiră” foarte bine, mai ales cele cu acoperis de paie si pardoseala de lut naturala.
Daca se asigura o intretinere regulata si corespunzatoare durata de viata a unei constructii din chirpici poate sa ajunga si la 170 de ani.
Cel mai mare dezavantaj al acestui material este acela de a fi sensibil la umezeala, iar la imbibarea cu apa isi pierd capacitatea portanta.
Casele din chirpici sunt foarte racoroase vara si calduroase iarna, sunt case care „respiră” foarte bine, mai ales cele cu acoperis de paie si pardoseala de lut naturala.
Daca se asigura o intretinere regulata si corespunzatoare durata de viata a unei constructii din chirpici poate sa ajunga si la 170 de ani.
Cel mai mare dezavantaj al acestui material este acela de a fi sensibil la umezeala, iar la imbibarea cu apa isi pierd capacitatea portanta.
In general casele din chirpici sunt realizate pe o structura din lemn, iar compartimentarile se fac cu ziduri de chirpici ce se sprijina pe fundatii din piatra
De obicei se foloseste fundatie de piatra sau caramida suficient de lata sa suporte pereti de 45 – 60 cm latime. Fundatia trebuie sa fie inalta pentru a mentine zidul uscat, ferit de umezeala ce urca din pamant sau de apa ploilor ce stropeste cand loveste solul.
Folosirea betonului la fundatie creste riscul umezelii, deoarece capilaritatea betonului absoarbe umezeala din sol, deci hidroizolatia sub peretele de chirpici e foarte importanta. Aceasta se poate realiza prin intermediul unei talpi de lemn acoperit cu smoala, saci cu pietris, sau talpa construita sub forma unei cutii din lemn acoperit cu smoala, umpluta cu pietris. Podeaua e preferabil sa aibe o usoara panta care sa favorizeze scurgerea apei catre centrul incaperii si nu spre pereti.
Zugravelile si tencuielile trebuie sa permita peretelui sa respire. Nu se recomanda tencuielile pe baza de ciment. Se recomanda ca in exterior se se foloseasca tencuiala de var cu nisip si zugravirea cu var, in interior tencuiala de argilă, in doua straturi.
Inainte de tencuire se recomanda lasarea la uscat a zidului timp de un an de zile. Lemnul incastrat in chirpici nu se degradeaza datorita umiditatii mentinute constant scazuta. Se folosesc paie din baloti de grau sau de ovaz. Nu se foloseste fan sau iarba. Dupa ce se taie sarmele, balotii se desfac si se afana bine.
Lutul (aproximativ 100 lopeti) se amesteca cu apa (1000 litri) formand o masa, cu cel putin 24 de ore inainte de folosire, pentru o omogenizare corespunzatoare si o aderenta reciproca sporita. Se urmareste obtinerea unei consistente asemanatoare cu cea a iaurtului de baut. Adaugarea paielor (aproximativ un balot la 60 litri de masa omogena lut+apa) se face de obicei cu furcile la nivelul solului, in apropierea peretelui unde urmeaza a fi puse.
