Cel ce îşi va construi o singură dată o astfel de casă, din saci umpluți cu pământ, va vedea imediat avantajele clare ale acesetei metode de a construi. Haideţi să vedem care sunt acestea, în comparaţie cu cele ale altor tipuri de construcţii din pământ.
Chirpiciul este una din cele mai vechi forme de construire cu pământ şi probabil unul dintre cele mai bune exemple de durabilitate şi longevitate în construcţiile de pământ
Clădiri de chirpici sunt încă utilizate pe toate continentele. În particular sunt foarte prezente în zonele aride sau semiaride, dar apar şi în zonele cu umiditatea cea mai mare din lume. În Costa Rica, America Centrală, unde valorile precipitaţiilor anuale ating şi 500 cm pe an, clădirile de chirpici cu streşini generoase rezistă foarte bine. Chirpiciul se prepară dintr-un amestec de argilă cu suficient nisip pentru a-i conferi rezistenţă la compresiune şi pentru a reduce fisurările. Amestecul trebuie să fie suficient de vâscos pentru a putea fi turnat în matriţe, unde se ţine până se întăreşte puţin, apoi este scos din matriţe şi lăsat la soare să se usuce. Vremea trebuie să fie uscată timp îndelungat pentru această operaţiune. Chirpiciul trebuie întors des de pe o parte pe alta, pentru a grăbi uscarea
Chirpiciul nu poate fi folosit pentru construcţia zidurilor până nu este întărit complet. Aceasta este probabil cea mai ieftină metodă de a construi cu pământ, însă durează mult şi e mai mult de muncă până ce chirpiciul poate fi folosit. Chirpiciul este alegerea potrivită pentru construcţii foarte ieftine. Oricine o poate face, iar chirpiciul în sine nu e neapărat să fie turnat într-o matriţă. Poate fi modelat şi manual în forma dorită şi lăsat la uscat. Pe de altă parte, sacii de pământ nu necesită aceeaşi atenţie şi timp precum chirpiciul.
Dat fiind faptul că sacii sunt pe post de matriţe, amestecul este turnat direct în ei şi apoi aceştia sunt aşezaţi direct în zid. Nici umiditatea nu trebuie să fie la fel de mare ca la chirpici. Acesta este un avantaj major acolo unde apa e rarisimă. Sacii de pământ se întăresc în zid, eliminându-se astfel timpii morţi cu uscarea. Încă şi mai puţin timp se pierde cu manevrarea sacilor, ceea ce permite mai mult timp dedicat construirii. Lucrul la zidire poate să continue chiar şi pe timp ploios fără a compromite semnificativ rezultatul final. În funcţie de mărime, cărămida de
chirpici cântăreşte între 17,8 şi 22,2 kg. Fiecare cărămidă este manipulată de trei sau patru ori pe puţin, pentru întors, mutat şi ridicat la locul său pe zid. Chirpiciul uzual are o proporţie anume între argilă şi nisip. Adesea este îmbunătăţit cu paie sau bălegar pentru mai multă rezistenţă fizică, durabilitate, mai puţine fisuri, izolaţie termică crescută şi greutate mai mică. Sacii de pământ nu necesită acel raport specific dintre argilă şi nisip, şi nici perfecţionările cu alte materiale nu sunt necesare, întrucât însuşi sacul compensează o umplutură de slabă calitate.
Un alt mod de a construi cu pământ este pământul compresat, cunoscut de secole şi folosit în toată lumea si sub numele de case din pamant batatorit.
Marele zid chinezesc conţine mai mulţi kilometri de pământ compresat. În Europa s-au construit clădiri de birouri şi apartamente pe mai multe etaje din pământ compresat, multe dintre ele luândfiinţă imediat în anii de după 1.900. Pământul compresat pare să revină în forţă în unele ţări industrializate precum Australia. Pământul compresat presupune construirea unor forme temporare în care este compactat pământul. Aceste forme trebuie să fie construite suficient de tari pentru a rezista presiunii exercitate asupra lor de compresarea (compactarea) pământului în ele. În mod tradiţional, aceste forme sunt construite din secţiuni de pari bătuţi, mutaţi de-a lungul peretelui după ce acesta s-a compactat.Formele contemporane sunt complexe şi de multe ori necesită echipamente grele sau muncă în plus pentru a le instala, demontata şi muta. Solul are, de asemenea, un raport specific lut/nisip, adăugând aproximativ zece la sută umiditate din greutatea amestecului. În cel mai modern pământ compresat pentru construcţie, un anumit procent de ciment sau emulsie de asfalt se adaugă la amestecul de pământ pentru a ajuta la stabilizarea lui, la creşterea coeziunii şi rezistenţei la compresiune şi, de asemenea, reduce riscul de eroziune odată ce peretele de pământ compresat este expus. Asemănările dintre pământul compresat şi sacii de pământ se opresc la tipul amestecului folosit şi la metoda compactării, ce se aplică la fiecare procedeu de zidire. Construirea cu saci de pământ elimină nevoia de a utiliza mult lemn sau matriţe din oţel, nu foarte atrăgătoare pentru cel care construieşte doar o dată în viaţă. Matriţele, fiind de obicei fabricate din lemn şi oţel, tind să aibă conturul format din linii drepte, astfel că nu permit curbele alunecoase şi coturile pe care construirea cu saci de pământ le oferă cu uşurinţă, permiţând astfel constructorului mult mai multe variante . Deşi amestecul de sol din pământul presat este considerat ca optim, sacii de pământ permit utilizarea unei game mai largi de tipuri de sol.
Încercaţi numai construirea unei cupole din pământ compactat, domeniu în care sacii de pământ excelează. Cobul este un termen tradiţional englezesc ce denotă stilul de a construi din argilă, nisip şi cantităţi îndestulătoare de paie lungi. Tuturor le place cobul.
Acesta este util în mod special în zonele umede, unde uscarea chirpiciului e mai dificilă. Câteva dintre exemplele cele mai bune de structuri din cob se găsesc în Anglia şi în Tara Galilor, fiind utilizate acolo de aproape cinci secole. Cobul se bucură, de asemenea, de o popularitate crescândă încercurile celor ce practică tehnici alternative.
La modul cel mai simplu, cobul combină argila, nisipul, paiele şi apa în grămezi consistente de forma chiflelor de pâine, ce sunt azvârlite în zid şi “croşetate” unele într-altele, pentru a forma o masă continuă. Cobul, ca şi sacii de pământ, se poate aranja după linii curbe datorită maleabilităţii. Însă spre deosebire de sacii de pământ, cobul necesită cantităţi însemnate de paie. Paiele joacă rolul oţelului din betoane, conferind pereţilor o rezistenţă la întindere mai bună, mai ales atunci când grămezile de cob sunt întreţesute cu “degetul cobarului” sau chiar cu mâinile şi degetele goale. La ridicarea pereţilor de cob e necesar să lăsăm să treacă un timp până când aceştia se aşează, înainte de a continua cu înălţarea, spre deosebire de pereţii construiţi din saci de pământ. Pe măsură ce se înalţă, cobul de deasupra poate deforma rândurile de dedesubt dacă acestea nu s-au uscat. Vom numi cantitatea de cob ce poate fi aşezată o dată “încărcătură”. Fiecare strat trebuie lăsat la uscat înainte de aşezarea stratului următor, pentru evitarea deformării prin bombare. Cât timp se lasă la uscat depinde de umiditatea fiecărui strat şi de starea vremii. La sacii de pământ, datorită sacilor înşişi, nu sunt necesare toate aceste detalii în plus. Rezistenţa lor la întindere este suficientă pentru a preveni deformările, indiferent de umiditatea amestecului de pământ din saci. Iată deci avantajele principale ale sacilor de pământ asupra cobului: lipsa paielor, lipsa timpilor de aşezare a cantităţilor, o plajă mai largă de umiditate posibilă şi amestecul mai puţin specific de sol.
Comparativ cu tipurile de materiale de mai sus, blocul presat reprezintă un material de pământ mai recent. În esenţă, acesta este o combinaţie între chirpici şi pământul compresat. Amestecul umed de argilă şi nisip este comprimat în formă de cărămidă de o presă manuală sau automată. Presele manuale, încurajate de Habitat for Humanity, sunt în special folosite în locurile sărace Introducerea acestei maşini a scos multe comunităţi din lumea a treia din sărăcia lucie şi lipsa de locuinţe. Avantajul de bază al sacilor de pământ asupra cărămizilor presate este, ca şi mai înainte, acela că funcţionează corect şi în lipsa unei anumite compoziţii de soluri. Chirpiciul, pământul compresat, cobul şi blocurile presate se bazează pe o reţetă de argilă şi nisip, sau de argilă, nisip şi paie (care nu se găsesc chiar peste tot). Sistemul cu saci de nisip permite depăşirea acestor limitări, existând mai puţine constrângeri asupra tipului solurilor folosite. În caz de necesitate, chiar şi nisipul uscat poate fi folosit – cum este cazul adăposturilor temporare în caz de dezastru
