Casa ecologica care a fost si este exemplu pentru multi constructori (eco) din Romania

Casa ecologica care a fost si este exemplu pentru multi constructori (eco) din Romania

Cand s-a saturat de platile ipotecare, Simon Dale a decis sa rezolve aceasta problema prin forte proprii. Inarmat doar cu o dalta, o drujba si un ciocan, Simon s-a mutat impreuna cu familia intr-o zona deluroasa a orasului Wales si a inceput lucrarile.

 

Rezultatul muncii lor este o frumoasa casa eco, desprinsa parca din povestea Hobbitul a lui J.R.R Tolkien. Lucrarile pentru construirea casei au durat patru luni si au costat aproximativ 3000 de lire.

Simon, tanarul de 32 de ani, neavand experienta in tamplarie sau arhitectura a creat pentru familia sa o casa ecologica folosind scanduri de lemn pentru podele, pamant si bucati de lemn gasite in padurea din apropiere.

El a spus: “Este foarte distractiv cand esti arhitectul propriei locuinte, iar aceasta experienta iti da ocazia sa creezi si sa te bucuri de ceva ce e parte din tine si din natura, decat sa locuiesti intr-o casa realizata cu maximum de profit pentru a sustine marile companii din domeniul constructiilor.”

 

“Construind din materiale naturale reducem profitul constructorilor care folosesc materiale daunatoare mediului inconjurator.”

In cautarea locului perfect pentru proiectul lor, familia a avut mare noroc. Pentru ca au avut grija de pamantul lui, proprietarul padurii le-a cedat o bucata de teren pe care sa isi ridice casa visurilor lor.

 

Dupa ce a sapat fundatia, Simon Dale impreuna cu socrul lui au construit structura de lemn a casei.

Pasul urmator in construirea casei a fost acoperisul. Este facut din lemn, baloti de paie si folie de plastic.

 

In final, acoperisul a fost acoperit cu un stat de pamant pentru a se incadra perfect in mediul natural.

Poti construi si singur o casă. Nu e greu! Click aici pentru a citi mai multe!

Sursa articol : www.arhitecturandesign.ro

Sursa imagini : www.simondale.net

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Interesul fata de sobele eficiente (cu masa termica), creste

Interesul fata de sobele eficiente (cu masa termica), creste

La începutul anului am lansat un chestionar numit „Tu cum îți vei construi casa ta ecologică?”. Una dintre dintre întrebări se referea la sursa de încălzire aleasă, și deloc surprinzător, majoritatea (din totalul de peste 500 de persoane care au completat) au ales sobele cu masă termică! Completează și tu acest chestionar și la final vei putea vedea care este rezultatul, cum își imaginează românii o casă ecologică. Revenind la aceste sobe, să vedem de fapt despre ce este vorba :

Interesul fata de sobele eficiente (cu masa termica), creste
Interesul fata de sobele eficiente (cu masa termica), creste

Adevarata origine a acestor sobe sunt tarile scandinave (Finlanda, Suedia si Danemarca) si Rusia. Au devenit foarte repede apreciate si in Canada si SUA. Formele lor, finisajul acestora poate fi diferit si adaptat. Pot fi incadrate sisteme de incalzire (pot fi conectate calorifere), poate produce apa caldă necesară pentru baie si bucătărie sau/si poate fi „atasata” si o banchetă încălzită…..si toate astea cu un consum minim de lemne! De ce am alege o astfel de soba? Iata principalele caracteristici >

  • – datorita dimensiunii mari a camerei de ardere, tot combustibilul (de obicei lemnul) necesar pentru o incalzire de 24 h poate fi asezat la inceput
  • – zidurile groase ale sobei (12-20 cm) nu se racesc pana la urmatoarea folosire (in 24 h)
  • – combustibilul (lemnul) este aprins de sus. Datorita unei camere de ardere secundare, obtinem eficienta maxima
  • – se pot folosi si lemne de esenta moale (plop, brad….)
  • – camera de ardere secundare, dupa ce a ars combustibilul poate avea rolul de cuptor
  • – usile dotate cu geamuri imense dau efect de semineu sobei
  • – datorita zidurilor groase construite din caramida si/sau lut, caldura este redata uniform si la temperetura constanta de 23- 26 grade Celsius
  • – datorita masei imense ( cca 2,5 tone) sobele inmagazioneaza suficienta caldura pentru a fi (re)alimentate doar odata la 24 ore

…. insa, datorita greutatii, marele dezavantaj a acestor sobe este faptul ca nu pot fi construite la etaj (mansarda), dar tot un dezavantaj este si faptul ca necesita mult timp pentru a se incalzi daca nu a fost folosit pentru o perioada mai indelungata. Din acest motiv nu se recomanda in case care nu sunt locuite constant.

Înainte de a trece mai departe, merită să vezi un album foto cu  sobe eficiente, cu masă termică!

Zis si făcut, totul este foarte frumos până aici, dar până de curând exista o problemă mare : CINE SE PRICEPEA LA CONSTRUIREA ACESTOR SOBE? Chiar dacă existau mesteri sobari, majoritatea dintre ei au rămas la varianta sobelor de teracota sau preferau sa ramana in anonimat. Motivul pentru care am revenit pe site-ul nostru cu informatii despre sobele cu masă termică este faptul că am dat de site-ul lui Mircea Cernat, un brasovean care construieste aceste tipuri de sobe….si nu numai. „Pretul unei sobe variaza in functie de multi factori: dimensiunea, modelul, tipul de soba si complexitatea lucrarii. Fiecare soba este unicat. Pentru detalii scrieti in privat cerintele:suprafața camerei, din ce este construita, tipul si grosimea izolatiei, structura pardoselii, tipul de soba pe care-l doriti si ce functii sa indeplineasca.” – spune mesterul!  „Pasiunea mea este să construiesc sisteme de încălzire durabile, care să fie foarte economice și să ofere o cât mai mare autonomie utilizatorilor pentru ca ei să nu depindă de sistemele centralizate de furnizare a energiei de orice fel. Astfel, o sobă foarte eficientă, care să ardă lemnul complet și să obțină maximul de randament este o alegere înțeleaptă mai ales că funcționează natural, fără electricitate. Lemnul este o resursă regenerabilă și curată, nepoluatoare prin ardere, dacă arderea este curată.” – spune Mircea pe blogul lui personal, acolo unde puteti vedea si lucrarile lui dar puteti sa-l si contactati dacă aveti nevoie de un mester sobar…pentru casa voastră naturală.

Alti mesteri, specialisti in domeniul constructiilor naturale gasiti in „colectia” noastra la pagina „Link-uri” utile

 

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.

Probleme și soluții de reabilitare, renovare

Soluții de reabilitare a caselor din chirpici sau paantă
Soluții de reabilitare a caselor din chirpici sau paantă

Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase.

Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :

O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) : 

  1. Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
  2. Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
  3. Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
  4. Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)

În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.

Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).

Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. :) Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini :) )

Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :

  1. Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și  intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
  2. Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
  3. Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire sunt și ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
  4. Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani :) ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
  5. Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
  6. Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că  ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată :)

Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. :)

Cu multă stimă, Németh János, constructor case naturale :)

Scrie-ți părerea :

Comentarii

„Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică” – sau, cum își imaginează românii casa lor ecologică?

„Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică” – sau, cum își imaginează românii casa lor ecologică?
Cum își imaginează românii o casă ecologică..„Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică”
Cum iti vei construi casa
Cum iti vei construi casa

Site-ului de specialitate „Case Naturale..în România”, a lansat la începutul anului 2015 un chestionar pentru a crea un sondaj de opinii cu titlul „Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică?”, scopul fiind o analiză cu privire la nivelul de informare a cetățenilor în ceea ce privește casele ecologice și cerințele sau dorințele acestora.

Chestionarul a fost completat de 672 de persoane, vizitatori al site-ului menționat și de membrii grupului de pe facebook, considerat cel mai important grup de discuții pe tema caselor ecologice.

În cele de mai jos, haideți să vedem – în funcție de întrebări și răspunsurile bifate – cum ar trebui să arate și cât ar trebui să coste o casă naturală/ecologică.

Prima întrebare a chestionarului se referă la tehnica sau materialul cu care și-ar construi fiecare casa, structura, pereții exteriori al casei. Deși pământul, lutul este cel mai vechi, cel mai ieftin și probabil și cel mai durabil material de construcții, cu tradiție în România (vezi un scurt istoric al construcțiilor din pământ), este oarecum surprinzător alegerea celor care au bifat răspunsurile, majoritatea alegând casele din baloți de paie, casele din lut situându-se doar pe locul doi în preferințele românilor. Despre casele din baloți de paie puteți citi chiar pe site-ul oficial, administrat de ”Asociația Case Naturale”, www.casedinbalotidepaie.ro

Cu toate că acoperișul verde are tradiție în țările scandinave, majoritatea celor care au completat chestionarul, își imaginează case din baloți de paie cu acoperiș tip terasă, cu capre cățărate păscând iarbă, iar în ceea ce privește podeaua, majoritatea ar umbla, proabil, desculț pe o podea din lemn. Acoperișul cu șindrilă (șiiță), tradițional în marea parte a țării noastre, a ocupat doar locul doi. Credem că părerile sunt cel mai bine împărțite acolo unde s-a pus problema sistemului de încălzire, majoritatea alegând sobele cu masă termică, dar aproape la fel de mulți alegând sobele de teracotă, șemineele, sau așa numitele sobe rachetă.

O întrebare s-a pus și în ceea ce privește zonele umede, cum ar fi băile, bucătăriile dintr-o casă ecologică, știind că sunt zone ale casei unde se acordă extrem de multă atenție finisărilor. Ca și la restul opțiunilor, cei care au contribuit la completarea chestionarului, au optat pentru o soluție deloc ieftină sau tradițională, specifică țării noastre, majoritatea alegând tadelakt-ul, un material găsit în mod naturl, tocmai în Maroc, o tencuială naturală, pe bază de var cu care se pot acoperi forme organice (chiuvete, căzi de exemplu) și se poate colora preferențial. Următorul mod de finisare a zonelor umede ar fi placarea cu piatră de râu dar destui de mulți ar rămâne la „clasicele” plăci ceramice.

Știind că pe site-ul www.casenaturale.org se promovează, se încurajează construirea caselor în regie proprie, s-a pus o întrebare interesantă și anume „Cu cine, cum și-ar construi românii casele ecologice?” Conform opțiunilor bifate, majoritatea ar alege să o construiască singuri  (cu familia sau prietenii) dar sub îndrumarea unui specialist (consultant), însă, sunt destui de mulți care ar alege o echipă specializată, deși, conform răspunsurilor de la ultima întrebare, legată de suma care ar fi dispuși să cheltuiască pentru o casă ecologică, nu ar depăși 10.000 euro.

Trăgând linie, iată că majoritatea celor care și-ar construi o casă ecologică, ar construi-o din baloti de paie, cu acoperiș verde, s-ar încălzi în fața unei sobe cu masă termică pe niște covoare întinse pe o podea din lemn și ar fi dispuși să cheltuiască destul de mult pe finisajele interioare, dar nu ar cheltui  pe o casă ecologică (care pe viitor le-ar aduce mai multe economii la facturi, la rețete medicale) mai mult de 10.000 de euro. Ceea ce ar trebui să ne bucure este faptul că, în viitorul apropiat se pare că vom avea mai mult de 100 de case ecologică, asta conform unui sondaj pe grupul de facebook mai sus menționat.

Chestionarul va rămâne deschis în continuare și poate fi completat de oricine dorește să facă acest lucru. Puteți completa chestionarul AICI!

Articolul a fost preluat de pe site-ul Case Naturale, la sfârșitul articolului putând fi citit și concluzia celor care au lansat acest chestionar, cu privire la rezultat.

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Uimitoare constructii din pamant – dovada clara a durabilitatii constructiilor naturale

Uimitoare constructii din pamant – dovada clara a durabilitatii constructiilor naturale

La ce se gandeste oricine atunci cand vorbeste despre o casa de pamant, sau despre orice constructie a carei materie prima este solul modelat si uscat? In mod cert, la saracie, la improvizatie, amatorism si spoiala – cu siguranta, nu la grandoare, inginerie arhitecturala ori maiestrie. Ei bine, exista in lume cateva exemple de constructii pe baza de pamant care s-ar putea sa schimbe un pic optica generala cu privire la aceasta tendinta de zamislire a unor cladiri.

10. Capela Reconcilierii

Minimalista Capela a Reconcilierii, din Berlin, este un simbol al reuniunii Germaniei de Est cu Germania de Vest, fiind plasata chiar pe fostul teritoriu neutru, de tranzit, dintre cele doua tari, inainte de 1989. Este prima cladire publica de lut din Berlin si singura biserica ridicata din pamant batatorit din Germania, fapt ce o claseaza printre cele mai moderne exemple ale unor asemenea tehnici de constructie.

Intrebuintarea pamantului batatorit in aceasta cladire a implicat o mixtura compacta de soluri cu nisip, prundis si argila, mixtura introdusa intr-o rama care modeleaza forma peretelui, facandu-l foarte solid. Cladirea, de forma ovala, proiectata de arhitectii Rudolf Reitermann si Peter Sassenroth, a fost terminata in 2000 si consta dintr-un miez de pamant batatorit, inconjurat de o structura intermitenta de lujeri din lemn.

9. Taos, satul de pamant din New Mexico

Este vorba despre un sat istoric din argila nisipoasa aflat in Taos, New Mexico, ce gazduieste cladiri de culoare maro-roscat, cu mai multe etaje, care sunt locuite de peste 1000 de ani. A fost, probabil, construit in jurul anului 1000 d.Hr., iar in prezent adaposteste 150 de locuitori. Este vorba despre cea mai mare structura sateasca multietajata inca existenta, ale carei cladiri de pamant au pereti grosi de pana la un metru.

Casele de aici sunt formate, in general doua camere, dintre care una este destinata somnului si traiului, iar cealalta gatitului, mancatului si depozitarii. In vechime, intregul sat era izolat de restul lumii printr-un zid inalt, cu o singura intrare. Acum scurtat, zidul era in trecut mult mai masiv, pentru a oferi protectie impotriva triburilor inamice ale americanilor nativi de aici. Raul care curge prin sat serveste drept sursa principala de apa pentru baut si gatit.

8. Casele Hakka din China

Locuintele Hakka sunt cladiri de pamant, construite de catre poporul cu acelasi nume, care si-a inceput imigrarea in sudul Chinei din partea nordica a tarii, in secolul al XVII-lea. Aceste case rotunde, din pamant batatorit, au fost ridicate in scopuri defensive, cu o singura intrare si fara ferestre la nivelul solului. Cele mai mari case Hakka acopereau 40.000 metri patrati, iar majoritatea celor care stau in picioare astazi acopera suprafete de cate 10.000 metri patrati. Stilul de arhitectura din pamant Hakka este unic pe teritoriul Chinei.

Materialele folosite in acest stil arhitectural pot fi caramida, piatra sau pamantul batatorit, cel din urma fiind cel mai des intalnit. Peretii exteriori ai acestor cladiri au, in general, grosimea de un metru, iar intreaga cladire poate fi inalta de 3 sau 4 etaje. Turete erau, adeasea, construite aditional, pentru a spori aria de capacitate defensiva. Forma rotunda a peretilor, care a devenit populara pentru mai multe constructii de mai tarziu, a adaugat valoare defensiva fortificatiilor, reducand efectul artileriilor. Un fort Hakka putea rezista unui asediu prelungit, fiind foarte bine dotat cu grane si avand o sursa interna de apa. Casele Hakka aveau si propriile sisteme, sofisticate, de canalizare.

7. Eartheaven

Este vorba despre o comunitate sateasca ecologista dintr-o padure de munte situata in Black Mountain, in apropiere de Asheville, Carolina de Nord, S.U.A. Comunitatea din Eartheaven se preocupa de bunastarea oamenilor si a planetei, practicand si propovaduind educatia si traiul intr-o lume pacifista si prietenoasa cu mediul si animalele salbatice.

Cea mai inedita trasatura din acest loc o reprezinta constructiile, atat cele comunitare, cat si locuintele, care sunt construite numai din materiale naturale, imbinate cu pamant. Fondat in 1994, Eartheaven se intinde pe o suprafata de 320 de acri.

6. Moscheea Dijinguere Ber

… din orasul Timbuktu, a fost construita intre anii 1324 si 1327, de catre imparatul din Mali, Mansa Musa, dupa intorcerea acestuia din Hajj, pelerinajul anual la Mecca, orasul sfant al musulmanilor. Moscheea este atribuita arhitectului Abu Ishq al-Saheli. Asemenea celor mai multe cladiri stravechi din oras, constructia a trecut prin stadii succesive de dezvoltare si reparatii. Asa cum arata astazi, planul moscheei consta dintr-un sanctuar rectangular cu o curte interioara mica in capatul nordic si o curte externa mare in portiunea vestica. Cea mai veche parte a moscheei este considerata cea din vestul sanctuarului.

Aici se gasesc arcade construite din calcar, care suporta acoperisul, o caracteristica nemaintalnita nicaieri in Africa de Vest dinaintea perioadei coloniale. Dijinguere Ber are doua turnuri, unul conic, cu excrescente din lemn de salcam, la exterior, si un minaret adiacent, aflat in curtea interioara. Dijinguere Ber este considerata cea mai veche constructie musulmana a orasului Timbuktu, iar in trecut este posibil sa fi fost separata de restul localitatii. Moscheea este realizata, in cea mai mare proportie, din caramizi de pamant, acoperite cu un strat de argila, cu rol de netezire.

5. Glaoui Kasbah din Maroc

Un kasbah sau Qassabah este o portiune districtuala a unui oras islamic, sau o fortareata. El servea, in trecut, drept resedinta pentru seicii locali si avea rolul de aparare atunci cand orasul era atacat. Este si cazul kasbahului Taourirt, construit din pamant si argila, un fost palat al familiei Glaoui si principala atractie a orasului marocan Ouarzazate. Aceasta fortareata cu 300 de camere, partial restaurata, marcheaza jonctiunea a trei rauri – Dades, Draa si Ziz – precum si locul de rascruce al multor rute de caravane.

In timp ce liderii Glaoui, cunoscuti sub denumirea de „caid”, nu au locuit niciodata in opulentul palat, kasbahul lor din Taourirt a gazduit candva sute de oameni. Fortareata din lut a fost construita de Ahmed Amghar, dintr-un amestec de argila si paie, la care s-au adaugat unele decoratii sau modelari geometrice, observabile in portiunile superioare ale peretilor. Kasbahul este unul dintre cele mai vizitate monumente din Ouarzazate, accesul costa 20 de drahme de persoana, iar locul a reprezentat platoul de filmare al multor scene cinematografice, de-a lungul anilor.

4. Citadela din Rayen

Demult parasita, citadela din Rayen este un oras antic complet, bine prezervat cu toate elementele sale, intre care se numara locuinte, magazine, bazaruri, unitati militare, piete, fortarete, cladiri religioase, grajdiuri si scoli. Citadela este situata in sud-vestul orasului Rayen, in provincia Kermna, si este considerata cea mai mare si mai veche structura de pamant (ramasa in picioare) din Iran.

Monumentul dateaza din era Sassanida, cuprinsa intre anii 224 si 651 d.Hr., si acopera o suprafata de 20.000 de metri patrati, ramanand un simbol al fortaretei rezidentiale din vremurile antice. Arg-e Rayen a fost locuit pana acum 150 de ani.

3. Marea Moschee din Djenne

Pozitionata pe valea raului Bani, in orasul Djenne, din Mali, Marea Moschee este cea mai mare cladire de lut din lume, considerata de multi arhitecti, in ciuda influentelor islamice, realizarea de capatai a stilului arhitectural Sudano-Sahelian. Moscheea a fost ridicata pe ruinele unei foste constructii similare, din secolul XIII, cea pe care o putem admira astazi datand (numai) din anul 1907. Impozanta cladire este centrul comunitatii din Djenne, dar reprezinta si una dintre cele mai emblematice entitati arhitecturale din Africa. Construirea noii moschei a inceput in 1906, din ordinul administratiei franceze a orasului si s-a savarsit un an mai tarziu. Peretii Marii Moschei sunt fauriti din blocuri de pamant uscate la soare, imbinate cu mortar pe baza de pamant si imbracati intr-un invelis de argila care ii ofera cladirii un aspect fin, nivelat.

Peretii sunt decorati cu o multime de lemne din trunchiuri de palmieri, denumite „toron”, care ies 60 de centimetri in afara constructiei si servesc drept schele in operatiunile de restaurare. Intreaga structura este ridicata pe o platforma patrata, cu latura de 75 de metri si inalta de 3 metri. Platforma este accesibila prin 6 seturi de scari, decorate cu mici protuberante. Planul general al cladirii are forma de trapez, peretele de rugaciune sau qibla se afla cu fata spre Mecca, iar peretii exteriori ai moscheei masoara aproximativ un metru in grosime. Din 1907 pana in prezent Marea Moschee din Djenne a ramas la fel, putine ajustari fiind aduse constructiei, iar acelea numai la nivelul fatadei. Intreaga comunitate din Djenne este implicata activ in mentenanta constructiei printr-un festival anul unic, ce implica muzica si festin, dar al carui principal obiectiv este repararea portiunilor depreciate ale moscheei. Regiunile istorice din Djenne, inclusiv Marea Moschee au fost declarate, in 1988, Patrimoniu Mondial UNESCO.

2. Arg-e Bam din Iran

Este vorba despre ceea ce a insemnat, candva, cea mai mare constructie din pamant si argila din lume, localizata in Bam, un oras din provincia Kerman, aflat in sud-estul Iranului. Enorma citadela situata pe Drumul Matasii a fost construita inaintea anului 500 i.Hr. si a fost intrebuintanta pana in 1850 d.Hr. Nu se stie cu exactitate de ce a fost abandonata. Pe vremuri, constructia era o fortareata de mari dimensiuni, in a carei inima se afla citadela – dar, din pricina aspectului impresionant al acesteia, intreaga fortareata a devenit cunoscuta drept Citadela Bam. Zona pe care se intindea citadela Bam avea o suprafata de aproximativ 180.000 metri patrati si era inconjurata de un zid gigantic, inalt de 6-7 metri si lung de 1.815 metri, strajuit de 67 de turnuri.

Cu adevarat remarcabile la aceasta constructie sunt turnurile „prinzatoare de vant”. Este vorba despre structuri care ies din cladiri pentru a intercepta curentii de aer si a-i directiona inspre constructii, ca un fel de sistem rudimentar de aer conditionat. Uneori, aerul era barbotat printr-un bazin cu apa din cladire, pentru a fi racit si curatat de praf. Diferite tipuri de turnuri de vant au fost utilizate pentru cladiri diferite. De exemplu, exista 4 turnuri directionale de vant pentru cladirile mai mari si mai importante, capabile sa capteze vantul omnidirectional si sunt turnuri unidirectionale pentru cladirile mai mici. Cutremurul din 2003 din Iran a distrus mai mult de 80% din citadela aflata pe lista siturilor UNESCO.

1. Shibam – Manhattan-ul desertului

Se poate spune despre Shibam, din Yemen, ca este orasul primilor zgarie-nori ai lumii, Manhattan-ul desertului. Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii. Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani.

Planul orasului a fost astfel realizat incat asezarea sa fie strabatuta de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit. Shibamul are o vechime de peste 2000 de ani, dar multi il considera, mai degraba, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost ridicate cele mai multe dintre uriasele sale cladiri. Eroziunea si ploile, chiar daca rare, i-au determinat pe locuitori sa faca reparatii si imbunatatiri constante, astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris.

sursa articol : http://www.descopera.ro/

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Pagina 2 din 41234