Învelitoare ecologice, tradiționale : Yakisugi, lemnul ars, pentru acoperiș

Învelitoare ecologice, tradiționale : Yakisugi, lemnul ars, pentru acoperiș

Învelitoare ecologice, tradiționale : Yakisugi, lemnul ars, pentru acoperiș

Învelitoare ecologice, tradiționale : Yakisugi, lemnul ars, pentru acoperiș    Deși nu are tradiție în România, cred că acest articol, poate veni în ajutorul celor care caută soluții locale, naturale și ieftine, pentru acoperirea casei. Pentru România, soluțiile tradiționale pentru învelitoare, erau paie, fân, șindrilă din lemn, stuful și țiglele ceramice. Căutând soluții alternative, mulți dintre noi ne-am gândit că o idee bună ar fi soluția scandinavilor și anume, acoperișul verde. Căutând o soluție ecologică dar mai ales ieftină pentru învelitoare, chiar și mie mi-a dat bătăi de cap, atunci când am ajuns să mă gândesc la „coliba” mea. Îmi plăcea ideea acoperișului verede, dar nu este neapărat o soluție ieftină numai dacă te gândești la ce structură ai nevoie pentru a susține o astfel de greutate. Multă vreme soluția ideală pentru mine a fost țigla ceramică refolosită. De ce nu? Au stat pe case mai mult de 70 de ani și sunt date jos încă în stare bună, doar pentru că oamenii își aleg soluții moderne. Dacă pe acoperișul meu stă cel puțin 20-30 de ani (și nu văd de ce nu) atunci merită cei 30 de bani pe bucată, cât se cere în zona în care vreau să construiesc. Apoi am văzut un filmuleț cu acoperișul din paie. Mi-a plăcut enorm de mult simplitatea și eficiența acestuia…..și este extrem de ieftin. Totuși, din punctul meu de vedere, dezavantajul ar fi (mai mult estetic), acoperișul extrem de înalt necesar unei învelitoare din paie. Dar, acum, în lista mea a intrat o a treia soluție și despre asta dores să vă scriu puțin mai pe larg : Yakisugi – o tehnică cât se poate de simplă, de finisare și protejare a lemnului.

Yakisugi
Yakisugi

Am auzit de această tehnică de la un arhitect cu care colaborez la o casă din baloți de paie. Am „salvat” ideea și după o vreme am început să caut pe internet. Rezultatul căutării a fost una extrem de plăcută pentru mine, sper să vă placă și vouă. :)

Oricine putea face mai demult ceva ce astăzi necesită bani și angajarea unei echipe de oameni specializați, cu materiale și scule pe care nu ni le-am permite să le cumpărăm. Trecutul este un izvor nesecat de cunoștințe și e păcat că se pierd.

Yakisugi este o tehnică simplă, veche, folosită de meșterii japonezi pentru finisarea și protejarea suprafeței exterioare a lemnului în aplicațiile exterioare. „Yakisugi” sau „Shou sugi ban” sunt termenii folositi ca denumire pentru acest procedeu, cu o căutare pe Google sau Youtube probabil găsiți mai multe informații (în alte limbi). CARBONIZAREA conferă o rezistență suplimentară naturală lemnului, fiind folosită de pe vremurile epocii de piatră când omul primitiv își întărea vârful suliței de lemn prin ardere. Suprafața lemnului cu care se fac placările exterioare se carbonizează printr-o ardere cu flacără puternică, rapidă, apoi se curăță funinginea de suprafață și se aplică ulei de tung sau ulei de in. Acesta are proprietatea de a se întări în contact cu aerul fiind primul lac natural folosit vreodată. Cu cât se aplică mai multe straturi, cu atât pelicula de contact cu exteriorul se îngroașă și crește rezistența în timp.

Masa-cu-banci-finisata-prin-ardereTehnica aplicării acestui finisaj presupune arderea fie îndividual cu o torță pe gaz, fie în pachet a unei suprafețe a scândurii. Experiența și practica vor fi cele mai bune sfătuitoare privitor la gradul de insistare cu flacăra, nivelul satisfăcător de pătrundere a carbonizării în profunzime sau viteza de producție a acestor elemente.

Personal încă nu am încercat această tehnică, dar cu siguranță când ne apucăm de pereții din lut al colibei noastre, voi încerca și vă voi povesti mai multe. Până atunci, mai jos puteți vedea un scurt filmuleț despre simplitatea acestei tehnici și câteva imagini pe care puteți vedea că, în Japonia, tehnica se folosea și pentru finisarea pereților exteriori. De altfel, probabil că unii dintre voi vă aduceți aminte că la noi, această metodă (de ardere a lemnului) se folosea la stâlpii din lemn (pentru gard, telegraf, etc). Partea care era introdusă în pământ era protejată de umezeală, insecte, etc prin aredrea acelei părți.

Sursă de inspirație pentru acest articol, a fost un site web, unde iubitorii de obiecte din lemn pot găsi informații utilewww.stejarmasiv.ro/

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Ce avem de învăţat de la arhitectura tradiţională?

Ce avem de învăţat de la arhitectura tradiţională?

Ce avem de învăţat de la arhitectura tradiţională?

„Distrugerea sau degradarea patrimoniului construit şi natural înseamnă dispariţia memoriei şi a identităţii culturale a cetăţenilor României şi, în consecinţă, incapacitatea de a transmite această moştenire generaţiilor următoare”

Ca domeniu aparte al stravechii culturi populare romanesti, arhitectura taraneasca este de un interes deosebit pentru cunoasterea dezvoltarii culturii materiale din tara noastra.

Nu construi mai mare decât ai absolut nevoie

Cele mai multe culturi tradiționale au construit modest, cu excepția fortificațiilor, a locurilor de adunare pentru ceremonii sau a monumentelor religioase.
Foloseşte orice materiale sunt la îndemână, formează-ţi arhitectura în funcţie de ele.
În loc să transporte materiale grele pe distanțe lungi, de obicei, în culturile tradiționale, se construiau case stabile cu piatră sau pământ luate chiar de sub picioarele lor.
Ia în calcul avantajele clădirilor alipite şi unite.
Ocupă mai puțin spațiu și sunt mai ușor de încălzit și de răcit. Funcționează mai bine și se simt mai bine. Încurajează cooperarea și comunitatea. Este greu să fi un individualist aprig dacă ai o casă cuibărită aproape de membrii familiei și de vecini.
Nu dărâma niciodată o clădire locuibilă dacă o poţi modifca sau îi poţi adăuga ceva pentru noi destinaţii
Istoria tangibilă a clădirilor vechi este esențială pentru noua utilizare. Fantomele se află acolo pentru a ne ura bunvenit. Lasă construcția să poarte istoria tuturor celor care s-au folosit de ea, marcată de schimbările pe care aceștia le-au făcut. Trecutul poate vorbi dintrun prag din piatră tocit de secole de pașii care au călcat pe el sau din înălțimea copiilor în creștere însemnată și datată pe un toc de ușă străvechi.
Ia materiale din clădirile abandonate.
De exemplu, o casă din piatră din secolul al XVIII-lea din Anglia conținea blocuri din gresie sculptate și fasonate luate dintr-o biserică ruinată care fuse-se arsă de Henric al VIII-lea. Lăcașul de cult fusese construit în secolul al XIII-leacu piatră extrasă de romani pentru o vilă care fusese apoi abandonată pentru șaptesute de ani. De asemenea, mare parte din vechiul Cairo a fost construită cu piatra care placa piramidele. Materialele bune sunt și mai bune pentru că au experiență
Acceptă şi încurajează descompunerea firească a materialelor naturale.
Bine gestionată, descompunerea poate fi foarte elegantă. Castelele ruinate sunt „pitorești“, însă rulotele care se deteriorează sunt oribile.
Înţelege că liniile drepte, suprafaţele plate şi unghiurile drepte sunt costisitoare din punct de vedere ecologic.
La fel și cheltuielile pentru o singură culoare ori textură sau orice geometrie mecanizată. Natura va sabota neîncetat orice încercare de a introduce monotonia și consecvența, așa că dacă încerci să le impui, înțelege că există penalizări în termeni de construcție și de întreținere. Remodelarea naturii costă energie și,de obicei, are ca rezultat o pierdere a rezistenței structurale și a durabilității, așa cum se înâmplă atunci când tăiem bușteni în cherestea paralelipipedică, pierzând rezistența dată de geometria lor înnăscută.
 Creează locuri calde, răcoroase ori uscate acolo unde le sunt necesare oamenilor
Nu trebuie să încălzești/răcești întreaga structură. Oamenii, nu clădirea, sunt cei care vor să le fie cald sau răcoare. Casei nu îi pasă.
Putem imita felul în care casele oamenilor din trecut se confundă cu peisajul,
chiar dacă potfi complet diferite între ele. (Prin contrast, ale noastre strigă după atenție, deși sunt deseori identice)
Construieşte treptat, pe măsură ce îţi permiţi, fără a împrumuta bani. 
Începe cu ceva mic. Adaugă doar atunci când ai nevoie și îți permiți.
Decorează-ţi casa pe măsură ce o construieşti.
Zonele principale pe care să le înfrumusețezi includ proiecții, intrări și alte puncte de interes. Decorează cadrele de ușă, mai ales în partea superioară. Capetele coamei acoperișului, cel mai înalt punct vizual, vatra, pereții la nivelul ochiului și colțurile.
Implică întreaga familie în construirea casei
În culturile tradiționale, este un lucru obișnuit să vezi copii mici care abia merg cărând materiale de construcții, râzând cu gura până la urechi pentru că sunt implicați, pentru ceea ce realizează și pentru că li se încuviințează acestea.
Nu încerca idei noi şi complexe peo clădire în care vei locui
Exersează pe adăposturile pentru animale, zidurile curții și așa mai departe. Fii conservator în felul în care proiectezi și construiești șifă ceea ce știi să faci bine.
Construieşte astfel încât să te bucuri de ritmurile primare, de formele, procesele şi perioadele de timp ale Naturii
Oamenii din culturile tradiționale respectă tiparele naturale zilnic în tot ce fac.
Nu cumpăra niciodată nimic nou dacă poţi refolosi ceva vechi, dacă poţi împrumuta de la altcineva, îţi poţi face singur sau, ca ultimă variantă, cumpără la mâna a doua
Oamenii din perioada preindustrială construiau bucurându-se de fiecare parte a muncii. Nu este o goană pentru a respecta termenul limită. Nu există deosebire între artă, muncă, meditație și educație. Oamenii din culturile tradiționale obișnuiesc să facă totul cu grijă și atenție. Fac totul cât de bine pot.

Scrie-ți părerea :

Comentarii

„Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică” – sau, cum își imaginează românii casa lor ecologică?

„Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică” – sau, cum își imaginează românii casa lor ecologică?
Cum își imaginează românii o casă ecologică..„Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică”
Cum iti vei construi casa
Cum iti vei construi casa

Site-ului de specialitate „Case Naturale..în România”, a lansat la începutul anului 2015 un chestionar pentru a crea un sondaj de opinii cu titlul „Tu cum îți vei construi casa ta naturală/ecologică?”, scopul fiind o analiză cu privire la nivelul de informare a cetățenilor în ceea ce privește casele ecologice și cerințele sau dorințele acestora.

Chestionarul a fost completat de 672 de persoane, vizitatori al site-ului menționat și de membrii grupului de pe facebook, considerat cel mai important grup de discuții pe tema caselor ecologice.

În cele de mai jos, haideți să vedem – în funcție de întrebări și răspunsurile bifate – cum ar trebui să arate și cât ar trebui să coste o casă naturală/ecologică.

Prima întrebare a chestionarului se referă la tehnica sau materialul cu care și-ar construi fiecare casa, structura, pereții exteriori al casei. Deși pământul, lutul este cel mai vechi, cel mai ieftin și probabil și cel mai durabil material de construcții, cu tradiție în România (vezi un scurt istoric al construcțiilor din pământ), este oarecum surprinzător alegerea celor care au bifat răspunsurile, majoritatea alegând casele din baloți de paie, casele din lut situându-se doar pe locul doi în preferințele românilor. Despre casele din baloți de paie puteți citi chiar pe site-ul oficial, administrat de ”Asociația Case Naturale”, www.casedinbalotidepaie.ro

Cu toate că acoperișul verde are tradiție în țările scandinave, majoritatea celor care au completat chestionarul, își imaginează case din baloți de paie cu acoperiș tip terasă, cu capre cățărate păscând iarbă, iar în ceea ce privește podeaua, majoritatea ar umbla, proabil, desculț pe o podea din lemn. Acoperișul cu șindrilă (șiiță), tradițional în marea parte a țării noastre, a ocupat doar locul doi. Credem că părerile sunt cel mai bine împărțite acolo unde s-a pus problema sistemului de încălzire, majoritatea alegând sobele cu masă termică, dar aproape la fel de mulți alegând sobele de teracotă, șemineele, sau așa numitele sobe rachetă.

O întrebare s-a pus și în ceea ce privește zonele umede, cum ar fi băile, bucătăriile dintr-o casă ecologică, știind că sunt zone ale casei unde se acordă extrem de multă atenție finisărilor. Ca și la restul opțiunilor, cei care au contribuit la completarea chestionarului, au optat pentru o soluție deloc ieftină sau tradițională, specifică țării noastre, majoritatea alegând tadelakt-ul, un material găsit în mod naturl, tocmai în Maroc, o tencuială naturală, pe bază de var cu care se pot acoperi forme organice (chiuvete, căzi de exemplu) și se poate colora preferențial. Următorul mod de finisare a zonelor umede ar fi placarea cu piatră de râu dar destui de mulți ar rămâne la „clasicele” plăci ceramice.

Știind că pe site-ul www.casenaturale.org se promovează, se încurajează construirea caselor în regie proprie, s-a pus o întrebare interesantă și anume „Cu cine, cum și-ar construi românii casele ecologice?” Conform opțiunilor bifate, majoritatea ar alege să o construiască singuri  (cu familia sau prietenii) dar sub îndrumarea unui specialist (consultant), însă, sunt destui de mulți care ar alege o echipă specializată, deși, conform răspunsurilor de la ultima întrebare, legată de suma care ar fi dispuși să cheltuiască pentru o casă ecologică, nu ar depăși 10.000 euro.

Trăgând linie, iată că majoritatea celor care și-ar construi o casă ecologică, ar construi-o din baloti de paie, cu acoperiș verde, s-ar încălzi în fața unei sobe cu masă termică pe niște covoare întinse pe o podea din lemn și ar fi dispuși să cheltuiască destul de mult pe finisajele interioare, dar nu ar cheltui  pe o casă ecologică (care pe viitor le-ar aduce mai multe economii la facturi, la rețete medicale) mai mult de 10.000 de euro. Ceea ce ar trebui să ne bucure este faptul că, în viitorul apropiat se pare că vom avea mai mult de 100 de case ecologică, asta conform unui sondaj pe grupul de facebook mai sus menționat.

Chestionarul va rămâne deschis în continuare și poate fi completat de oricine dorește să facă acest lucru. Puteți completa chestionarul AICI!

Articolul a fost preluat de pe site-ul Case Naturale, la sfârșitul articolului putând fi citit și concluzia celor care au lansat acest chestionar, cu privire la rezultat.

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Shibam – locul unde „zgărie norii” au fost construiți din pământ…și au sute de ani!

Shibam – locul unde „zgărie norii” au fost construiți din pământ…și au sute de ani!

Se poate spune despre Shibam, din Yemen, ca este orasul primilor zgarie-nori ai lumii, Manhattan-ul desertului. Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii. Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani.

 Planul orasului a fost astfel realizat incat asezarea sa fie strabatuta de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit. Shibamul are o vechime de peste 2000 de ani, dar multi il considera, mai degraba, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost ridicate cele mai multe dintre uriasele sale cladiri. Eroziunea si ploile, chiar daca rare, i-au determinat pe locuitori sa faca reparatii si imbunatatiri constante, astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris.

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Casă din chirpici – renovare exemplară

Casă din chirpici – renovare exemplară

Casă din chirpici – renovare exemplară

Alina si Ciprian si-au dorit o casa veche, o casa traditional romaneasca, o casa in care materialele moderne sa se regaseasca cat mai putin sau chiar deloc. Si daca nu v-ati aruncat inca un ochi pe fotografii, va spun eu de pe acum, ca le-a iesit! Le-a iesit pana la cel mai mic detaliu. S-ar putea sa fie pentru prima oara cand scriu atat de multe amanunte relativ tehnice, dar ar fi pacat sa nu aflati cum doi oameni “moderni” au reusit in timpuri “moderne” sa se bucure de un refugiu cu adevarat traditional la doi pasi de Bucuresti.

  “Casa din poveste” este o casa veche de chirpici, pe care ei au consolidat-o, renovat-o si extins-o. Acoperisul este din sindrila, izolatia din pod este facuta cu pamant rosu si paie, dupa metoda traditionala, peretii casei nu au nici o alta izolatie ( chirpicul este suficient ), casa este varuita atat interior, cat si exterior cu var pregatit de ei, incalzirea este cu sobe de teracota, cu lemne. Si credeati ca ma opresc aici? Nici vorba, mai am multe sa va spun.

Majoritatea covoarelor sunt autentic romanesti, toate draperiile sunt din panza de casa, tesuta la razboi, lada de zestre din hol si lada de pe prispa au aproape 100 de ani.. Si sigur am mai uitat cate ceva!

Nu vreau sa-mi inchei naratiunea, fara a va mai spune ca motanii casei (cei care lenevesc in cosuri langa soba cu lemne trosnind) poarta numele de Azorel si Leutu. Iar ultima, de data asta ma tin de cuvant, imagine pe care as vrea sa v-o mai descriu este urmatoarea: eu si Catalin am ajuns in vizita cand afara era cald si soare, dar ne-a prins seara, pe mine lenevind pe divan, pe Catalin fotografiind. In casa era cald, lemnele isi faceau treaba in sobele de teracota, motanii dormeau, muzica era in surdina si credeti-ma ca singurul lucru pe care imi doream sa-l fac era sa spun “noapte buna” gazdelor, sa ma duc in dormitorul de oaspeti si sa dorm. Sa ma trezesc dimineata, cafeaua fierbinte sa fie pe aragaz, sa ies pe prispa si sa ma intind. O vizita linistitoare, imbietoare, o vizita… de poveste!

Mai multe imagini aici!

Sursa articolului : visuell.ro

 

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Pagina 1 din 11