Din lut, din paie, sub pamant? Ce fel de casa sa alegem?

Din lut, din paie, sub pamant? Ce fel de casa sa alegem?

       Se știe deja, că în România, casele construite din materiale naturale au din ce în ce mai mare căutare. Oamenii se interesează, își construiesc case ecologice. Dar, totuși pentru mulți construirea unei case din materiale naturale ar însemna un pas înapoi în trecut și acest lucru îi determină să renunțe la ideea de a construi o casă ecologică.

Atât constrirea unei case cât și protejarea mediului au ceva foarte important în comun : ambele le plănuim pe termen lung, nu-i așa?…mă rog, rezultatul să fie de durată!  Încă suntem departe de a fi invidioși pe „iarba verde” a vecinului doar pentru că are o întreagă locuință sub această iarbă, dar, totuși merită să ne informăm din timp deoarece din ce în ce mai mulți aleg să trăiască în case construite din materiale naturale, ba mai mult în case construite sub pământ (bordeie….moderne). Dar, haideti in cele de mai jos, să vedem unele tehnici (ecologice bineînțeles) de a construi case, câteva cuvinte, pe scurt, despre acestea și avantajele, eventual dezavantajele acestora. În acest fel poate vă este de ajutor (articolul) în alegerea materialelor (și tehnicii) cu care vreți să vă construiți casa.

      O locuință ca să devină cât mai ecologică, trebuie să îndeplinească câteva criterii importante cum ar fi eficiența termică, protejarea mediului (atât în „procesul de producție a materialelor de construcții”, cât și în timpul și după construirea casei), costuri reduse (chiar dacă unii spun că o casă ecologică nu trebie să fie neapărat ieftină ) și multe altele. O casă construită din lemn nu este neapărat  una ecologică! O casă construită doar din materiale naturale nu este neapărat una 100% ecologică. Degeaba construiești o casă din materiale naturale în mijlocul pădurii dacă prin acesta ocupi teritoriul altor ființe. Degeaba construiești cu materiale naturale dacă aceste materiale sunt transportate de la distanțe mari astfel poluând mediul înconjurător…..și lista poate continua, dar adevărul este că în ziua de azi este destul de greu să fii 100% ecologic dacă te gândești că până si producția calculatorul de la care se scrie acest articol este una care poluează mediul. 

     Înainte de a intra în detalii, totuși să nu uităm că aproape întodeauna soluția ne-o dă terenul pe care vrem să ne construim casa. Pentru ca o casă să devină una ecologică, se recomandă să construiți cu materiale de construcții naturale locale! De asta este important-pentru cei care încă nu au un teren-unde și ce fel de teren își aleg. Nu ar fi foarte ecologic să-ți construiești o casă ecologică din baloți de paie în munți, acolo unde nu se cultivă grâu sau să construiești în sudul țării (unde nu prea sunt păduri) o casă din bușteni sau cu tehnica cordwood! Nu uitați nici de refolosire! Refolosirea materialelor din construcții vechi : piatră, lemn, tiglă, etc. Dar, totuși să revenim la „oile” noastre și să vedem cum sau din ce își construiesc oamenii case naturale : 

Case din baloți de paie

Paiele este un material folosit de secole în România, dar numai ca armătură în amestecuri (chirpici, paiantă, acoperiș, etc..) însă, tehnica de construire cu baloți de paie este foarte recentă. După cunoștințele noastre, prima casă din baloți de paie datează de după anul 2011 (în România), anul în care s-a început construirea unor case, iar acum, în anul 2014 avem cunoștință de doar 3 case complet terminate, finisate și locuite…..dar, mult mai multe proiecte în desfășurare, care vor fi finalizate în viitorul apropiat. În zilele noastre , însă casele din baloţi sunt departe de a fi doar un moft al ecologiştilor sau un trend occidental. Sunt construcţii demne de încredere, datorită costului redus, a eficienţei termice sau a adapdabilităţii în funcţie de locul destinat construirii. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru cei care vor să construiască o casă în vremurile acestea. De-a lungul anilor s-au făcut nenumărate teste, experimente și s-au dezvoltat diferite sisteme de construire cu baloți. Site-ul www.casedinbalotidepaie.ro este singurul loc (veți) găsi informații complete despre această tehnică, în limba română.

Case din lut

CE ESTE COBUL? COBUL ESTE un amestec structural de pământ, apă, paie, argilă şi nisip, modelat cu mâna în clădiri cât este încă maleabil. Nu există cofraje, ca în cazul pământului bătut, nici cărămizi, ca în cazul chirpiciului, nici aditivi sau substanţe chimice şi nici nu este nevoie de echipamente mecanice. Cobul nu este nou şi nici netestat. Viabilitatea lui a fost dovedită pe deplin, în toată lumea, vreme de secole şi, probabil, milenii. Însă, în ciuda entuziasmului public față de construcțiile naturale, majoritatea cărţilor despre construcţii şi istoriilor arhitecturii rareori conţin măcar o menţionare a acestei tehnici de construcţie obişnuite, aproape universale.

Care este cel mai răspândit material de construcţie de pe Pământ? Ei, pământul însuşi, fireşte! Chiar şi în zilele noastre, între o treime şi jumătate dintre noi, oamenii, trăim în case făcute din pământ nears. Chiar toate clădirile din pământ trebuie să fie colibe din noroi ca în Africa? Păi, nu, există şi luxoase haciendas1 din chirpici în America Latină, conace din pământ bătut în Franţa, palate din cărămizi de pământ în China. Există blocuri de zece etaje în Yemen, vechi mănăstiri fortificate în Orientul Mijlociu, clădiri din pământ călcat cu picioarele, presat în cărămizi, modelat cu mâna şi bătătorit plecând din preajma Cercului Polar, în Norvegia. Citiți mai multe pe paginile site-ului nostru.

 

Case sub pământ (bordeie…moderne)

Bineinteles, bordeiul semiingropat este un model de locuinta vechi de cand lumea, insa ultimele tendinte in materie de arhitectura ecologica folosesc, de ceva vreme, solutii constructive asemanatoare, intr-o tratare high-tech, reunind avantajele naturale ale adapostirii unei cladiri in pamant – izolatie termica si fonica excelenta si putin costisitoare – cu confortul tehnologiilor moderne si designul de ultima ora.

Interesul pentru acest tip de locuire a aparut in mediile arhitecturale odata cu crizele energetice de la inceputul anilor ’70, ce au stimulat solutiile alternative ce foloseau energie solara si alte metode ecologice de a economisi resursele neregenerabile, protejand in acelasi timp si mediul inconjurator. Principiul de baza pe care functioneaza casele de acest fel este transferul intarziat de caldura intre sol si atmosfera, la o adancime suficienta temperatura ramanand relativ constanta (13-14 grade Celsius) in tot cursul anului. O cladire ce are doua sau trei laturi in contact direct cu solul va folosi mult mai putina energie pentru incalzire, iarna, si pentru racire, vara, diferenta de temperatura ce trebuie acoperita fiind mult redusa fata de constructiile conventionale, de la suprafata. Despre aceste tipuri de construcții puteți citi mai multe pe pagina dedicată! 

 

În cele de mai sus, probabil, am enumerat cele mai frecvente și interesante tehnici întâlnite în țara noastră, dar probabil că mulți dintre voi știți că există și alte tehnici cu care puteți construi o casă ecologică, iar cei care citesc prima oară despre aceste tipuri de case, sunt invitatți să mai rămână printre paginile site-ului nostru, un site care se dorește să vină în ajutorl tuturor celor care doresc să-și construiască o casă ecologică!

 

 

 

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.

Probleme și soluții de reabilitare, renovare

Soluții de reabilitare a caselor din chirpici sau paantă
Soluții de reabilitare a caselor din chirpici sau paantă

Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase.

Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :

O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) : 

  1. Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
  2. Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
  3. Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
  4. Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)

În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.

Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).

Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. :) Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini :) )

Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :

  1. Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și  intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
  2. Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
  3. Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire sunt și ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
  4. Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani :) ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
  5. Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
  6. Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că  ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată :)

Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. :)

Cu multă stimă, Németh János, constructor case naturale :)

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Uimitoare constructii din pamant – dovada clara a durabilitatii constructiilor naturale

Uimitoare constructii din pamant – dovada clara a durabilitatii constructiilor naturale

La ce se gandeste oricine atunci cand vorbeste despre o casa de pamant, sau despre orice constructie a carei materie prima este solul modelat si uscat? In mod cert, la saracie, la improvizatie, amatorism si spoiala – cu siguranta, nu la grandoare, inginerie arhitecturala ori maiestrie. Ei bine, exista in lume cateva exemple de constructii pe baza de pamant care s-ar putea sa schimbe un pic optica generala cu privire la aceasta tendinta de zamislire a unor cladiri.

10. Capela Reconcilierii

Minimalista Capela a Reconcilierii, din Berlin, este un simbol al reuniunii Germaniei de Est cu Germania de Vest, fiind plasata chiar pe fostul teritoriu neutru, de tranzit, dintre cele doua tari, inainte de 1989. Este prima cladire publica de lut din Berlin si singura biserica ridicata din pamant batatorit din Germania, fapt ce o claseaza printre cele mai moderne exemple ale unor asemenea tehnici de constructie.

Intrebuintarea pamantului batatorit in aceasta cladire a implicat o mixtura compacta de soluri cu nisip, prundis si argila, mixtura introdusa intr-o rama care modeleaza forma peretelui, facandu-l foarte solid. Cladirea, de forma ovala, proiectata de arhitectii Rudolf Reitermann si Peter Sassenroth, a fost terminata in 2000 si consta dintr-un miez de pamant batatorit, inconjurat de o structura intermitenta de lujeri din lemn.

9. Taos, satul de pamant din New Mexico

Este vorba despre un sat istoric din argila nisipoasa aflat in Taos, New Mexico, ce gazduieste cladiri de culoare maro-roscat, cu mai multe etaje, care sunt locuite de peste 1000 de ani. A fost, probabil, construit in jurul anului 1000 d.Hr., iar in prezent adaposteste 150 de locuitori. Este vorba despre cea mai mare structura sateasca multietajata inca existenta, ale carei cladiri de pamant au pereti grosi de pana la un metru.

Casele de aici sunt formate, in general doua camere, dintre care una este destinata somnului si traiului, iar cealalta gatitului, mancatului si depozitarii. In vechime, intregul sat era izolat de restul lumii printr-un zid inalt, cu o singura intrare. Acum scurtat, zidul era in trecut mult mai masiv, pentru a oferi protectie impotriva triburilor inamice ale americanilor nativi de aici. Raul care curge prin sat serveste drept sursa principala de apa pentru baut si gatit.

8. Casele Hakka din China

Locuintele Hakka sunt cladiri de pamant, construite de catre poporul cu acelasi nume, care si-a inceput imigrarea in sudul Chinei din partea nordica a tarii, in secolul al XVII-lea. Aceste case rotunde, din pamant batatorit, au fost ridicate in scopuri defensive, cu o singura intrare si fara ferestre la nivelul solului. Cele mai mari case Hakka acopereau 40.000 metri patrati, iar majoritatea celor care stau in picioare astazi acopera suprafete de cate 10.000 metri patrati. Stilul de arhitectura din pamant Hakka este unic pe teritoriul Chinei.

Materialele folosite in acest stil arhitectural pot fi caramida, piatra sau pamantul batatorit, cel din urma fiind cel mai des intalnit. Peretii exteriori ai acestor cladiri au, in general, grosimea de un metru, iar intreaga cladire poate fi inalta de 3 sau 4 etaje. Turete erau, adeasea, construite aditional, pentru a spori aria de capacitate defensiva. Forma rotunda a peretilor, care a devenit populara pentru mai multe constructii de mai tarziu, a adaugat valoare defensiva fortificatiilor, reducand efectul artileriilor. Un fort Hakka putea rezista unui asediu prelungit, fiind foarte bine dotat cu grane si avand o sursa interna de apa. Casele Hakka aveau si propriile sisteme, sofisticate, de canalizare.

7. Eartheaven

Este vorba despre o comunitate sateasca ecologista dintr-o padure de munte situata in Black Mountain, in apropiere de Asheville, Carolina de Nord, S.U.A. Comunitatea din Eartheaven se preocupa de bunastarea oamenilor si a planetei, practicand si propovaduind educatia si traiul intr-o lume pacifista si prietenoasa cu mediul si animalele salbatice.

Cea mai inedita trasatura din acest loc o reprezinta constructiile, atat cele comunitare, cat si locuintele, care sunt construite numai din materiale naturale, imbinate cu pamant. Fondat in 1994, Eartheaven se intinde pe o suprafata de 320 de acri.

6. Moscheea Dijinguere Ber

… din orasul Timbuktu, a fost construita intre anii 1324 si 1327, de catre imparatul din Mali, Mansa Musa, dupa intorcerea acestuia din Hajj, pelerinajul anual la Mecca, orasul sfant al musulmanilor. Moscheea este atribuita arhitectului Abu Ishq al-Saheli. Asemenea celor mai multe cladiri stravechi din oras, constructia a trecut prin stadii succesive de dezvoltare si reparatii. Asa cum arata astazi, planul moscheei consta dintr-un sanctuar rectangular cu o curte interioara mica in capatul nordic si o curte externa mare in portiunea vestica. Cea mai veche parte a moscheei este considerata cea din vestul sanctuarului.

Aici se gasesc arcade construite din calcar, care suporta acoperisul, o caracteristica nemaintalnita nicaieri in Africa de Vest dinaintea perioadei coloniale. Dijinguere Ber are doua turnuri, unul conic, cu excrescente din lemn de salcam, la exterior, si un minaret adiacent, aflat in curtea interioara. Dijinguere Ber este considerata cea mai veche constructie musulmana a orasului Timbuktu, iar in trecut este posibil sa fi fost separata de restul localitatii. Moscheea este realizata, in cea mai mare proportie, din caramizi de pamant, acoperite cu un strat de argila, cu rol de netezire.

5. Glaoui Kasbah din Maroc

Un kasbah sau Qassabah este o portiune districtuala a unui oras islamic, sau o fortareata. El servea, in trecut, drept resedinta pentru seicii locali si avea rolul de aparare atunci cand orasul era atacat. Este si cazul kasbahului Taourirt, construit din pamant si argila, un fost palat al familiei Glaoui si principala atractie a orasului marocan Ouarzazate. Aceasta fortareata cu 300 de camere, partial restaurata, marcheaza jonctiunea a trei rauri – Dades, Draa si Ziz – precum si locul de rascruce al multor rute de caravane.

In timp ce liderii Glaoui, cunoscuti sub denumirea de „caid”, nu au locuit niciodata in opulentul palat, kasbahul lor din Taourirt a gazduit candva sute de oameni. Fortareata din lut a fost construita de Ahmed Amghar, dintr-un amestec de argila si paie, la care s-au adaugat unele decoratii sau modelari geometrice, observabile in portiunile superioare ale peretilor. Kasbahul este unul dintre cele mai vizitate monumente din Ouarzazate, accesul costa 20 de drahme de persoana, iar locul a reprezentat platoul de filmare al multor scene cinematografice, de-a lungul anilor.

4. Citadela din Rayen

Demult parasita, citadela din Rayen este un oras antic complet, bine prezervat cu toate elementele sale, intre care se numara locuinte, magazine, bazaruri, unitati militare, piete, fortarete, cladiri religioase, grajdiuri si scoli. Citadela este situata in sud-vestul orasului Rayen, in provincia Kermna, si este considerata cea mai mare si mai veche structura de pamant (ramasa in picioare) din Iran.

Monumentul dateaza din era Sassanida, cuprinsa intre anii 224 si 651 d.Hr., si acopera o suprafata de 20.000 de metri patrati, ramanand un simbol al fortaretei rezidentiale din vremurile antice. Arg-e Rayen a fost locuit pana acum 150 de ani.

3. Marea Moschee din Djenne

Pozitionata pe valea raului Bani, in orasul Djenne, din Mali, Marea Moschee este cea mai mare cladire de lut din lume, considerata de multi arhitecti, in ciuda influentelor islamice, realizarea de capatai a stilului arhitectural Sudano-Sahelian. Moscheea a fost ridicata pe ruinele unei foste constructii similare, din secolul XIII, cea pe care o putem admira astazi datand (numai) din anul 1907. Impozanta cladire este centrul comunitatii din Djenne, dar reprezinta si una dintre cele mai emblematice entitati arhitecturale din Africa. Construirea noii moschei a inceput in 1906, din ordinul administratiei franceze a orasului si s-a savarsit un an mai tarziu. Peretii Marii Moschei sunt fauriti din blocuri de pamant uscate la soare, imbinate cu mortar pe baza de pamant si imbracati intr-un invelis de argila care ii ofera cladirii un aspect fin, nivelat.

Peretii sunt decorati cu o multime de lemne din trunchiuri de palmieri, denumite „toron”, care ies 60 de centimetri in afara constructiei si servesc drept schele in operatiunile de restaurare. Intreaga structura este ridicata pe o platforma patrata, cu latura de 75 de metri si inalta de 3 metri. Platforma este accesibila prin 6 seturi de scari, decorate cu mici protuberante. Planul general al cladirii are forma de trapez, peretele de rugaciune sau qibla se afla cu fata spre Mecca, iar peretii exteriori ai moscheei masoara aproximativ un metru in grosime. Din 1907 pana in prezent Marea Moschee din Djenne a ramas la fel, putine ajustari fiind aduse constructiei, iar acelea numai la nivelul fatadei. Intreaga comunitate din Djenne este implicata activ in mentenanta constructiei printr-un festival anul unic, ce implica muzica si festin, dar al carui principal obiectiv este repararea portiunilor depreciate ale moscheei. Regiunile istorice din Djenne, inclusiv Marea Moschee au fost declarate, in 1988, Patrimoniu Mondial UNESCO.

2. Arg-e Bam din Iran

Este vorba despre ceea ce a insemnat, candva, cea mai mare constructie din pamant si argila din lume, localizata in Bam, un oras din provincia Kerman, aflat in sud-estul Iranului. Enorma citadela situata pe Drumul Matasii a fost construita inaintea anului 500 i.Hr. si a fost intrebuintanta pana in 1850 d.Hr. Nu se stie cu exactitate de ce a fost abandonata. Pe vremuri, constructia era o fortareata de mari dimensiuni, in a carei inima se afla citadela – dar, din pricina aspectului impresionant al acesteia, intreaga fortareata a devenit cunoscuta drept Citadela Bam. Zona pe care se intindea citadela Bam avea o suprafata de aproximativ 180.000 metri patrati si era inconjurata de un zid gigantic, inalt de 6-7 metri si lung de 1.815 metri, strajuit de 67 de turnuri.

Cu adevarat remarcabile la aceasta constructie sunt turnurile „prinzatoare de vant”. Este vorba despre structuri care ies din cladiri pentru a intercepta curentii de aer si a-i directiona inspre constructii, ca un fel de sistem rudimentar de aer conditionat. Uneori, aerul era barbotat printr-un bazin cu apa din cladire, pentru a fi racit si curatat de praf. Diferite tipuri de turnuri de vant au fost utilizate pentru cladiri diferite. De exemplu, exista 4 turnuri directionale de vant pentru cladirile mai mari si mai importante, capabile sa capteze vantul omnidirectional si sunt turnuri unidirectionale pentru cladirile mai mici. Cutremurul din 2003 din Iran a distrus mai mult de 80% din citadela aflata pe lista siturilor UNESCO.

1. Shibam – Manhattan-ul desertului

Se poate spune despre Shibam, din Yemen, ca este orasul primilor zgarie-nori ai lumii, Manhattan-ul desertului. Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii. Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani.

Planul orasului a fost astfel realizat incat asezarea sa fie strabatuta de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit. Shibamul are o vechime de peste 2000 de ani, dar multi il considera, mai degraba, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost ridicate cele mai multe dintre uriasele sale cladiri. Eroziunea si ploile, chiar daca rare, i-au determinat pe locuitori sa faca reparatii si imbunatatiri constante, astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris.

sursa articol : http://www.descopera.ro/

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Casă din chirpici – renovare exemplară

Casă din chirpici – renovare exemplară

Casă din chirpici – renovare exemplară

Alina si Ciprian si-au dorit o casa veche, o casa traditional romaneasca, o casa in care materialele moderne sa se regaseasca cat mai putin sau chiar deloc. Si daca nu v-ati aruncat inca un ochi pe fotografii, va spun eu de pe acum, ca le-a iesit! Le-a iesit pana la cel mai mic detaliu. S-ar putea sa fie pentru prima oara cand scriu atat de multe amanunte relativ tehnice, dar ar fi pacat sa nu aflati cum doi oameni “moderni” au reusit in timpuri “moderne” sa se bucure de un refugiu cu adevarat traditional la doi pasi de Bucuresti.

  “Casa din poveste” este o casa veche de chirpici, pe care ei au consolidat-o, renovat-o si extins-o. Acoperisul este din sindrila, izolatia din pod este facuta cu pamant rosu si paie, dupa metoda traditionala, peretii casei nu au nici o alta izolatie ( chirpicul este suficient ), casa este varuita atat interior, cat si exterior cu var pregatit de ei, incalzirea este cu sobe de teracota, cu lemne. Si credeati ca ma opresc aici? Nici vorba, mai am multe sa va spun.

Majoritatea covoarelor sunt autentic romanesti, toate draperiile sunt din panza de casa, tesuta la razboi, lada de zestre din hol si lada de pe prispa au aproape 100 de ani.. Si sigur am mai uitat cate ceva!

Nu vreau sa-mi inchei naratiunea, fara a va mai spune ca motanii casei (cei care lenevesc in cosuri langa soba cu lemne trosnind) poarta numele de Azorel si Leutu. Iar ultima, de data asta ma tin de cuvant, imagine pe care as vrea sa v-o mai descriu este urmatoarea: eu si Catalin am ajuns in vizita cand afara era cald si soare, dar ne-a prins seara, pe mine lenevind pe divan, pe Catalin fotografiind. In casa era cald, lemnele isi faceau treaba in sobele de teracota, motanii dormeau, muzica era in surdina si credeti-ma ca singurul lucru pe care imi doream sa-l fac era sa spun “noapte buna” gazdelor, sa ma duc in dormitorul de oaspeti si sa dorm. Sa ma trezesc dimineata, cafeaua fierbinte sa fie pe aragaz, sa ies pe prispa si sa ma intind. O vizita linistitoare, imbietoare, o vizita… de poveste!

Mai multe imagini aici!

Sursa articolului : visuell.ro

 

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Casa Brandusa – Una dintre cele mai frumoase case moderne, din chirpici

Casa Brandusa – Una dintre cele mai frumoase case moderne, din chirpici

Casa Brandusa – Una dintre cele mai frumoase case moderne, din chirpici

 

„Viața este o călătorie fascinantă atunci când alegem să o trăim in armonie cu Natura.

Fiecare zi este o sărbătoare în care ne uimim de frumusețea, diversitatea și perfecțiunea a tot ce suntem și ne înconjoară.”….cu acest motto suntem întîmpinați pe pagina oficială a celor care au visat și au pus pe picioare un proiect prin care se dorește apropierea, sau revenirea omului în natură, sau mai bine zis la natura din care facem parte cu toții!

Acest proiect a primit numele de „Poiana Florilor” și se dorește a fi un loc unde viața curge în armonie cu natura! Proiectul cuprinde un complex format dintr-un cartier de case, o ferma agricola si un centru de servicii conexe, toate avand la baza principiul vietii in armonie cu natura..

casa din chirpici-1 (1)

Înca din vremuri stravechi, Pamantul, a fost principalul material de constructie alaturi de piatra si lemn. Pe parcursul istoriei, oamenii au dezvoltat diverse tehnici de lucru cu pamantul, adaptate specificului zonei, astfel ca in Romania exista traditia fabricarii caramizilor din pamant, uscate la soare, numite „chirpici”. O tehnica simpla, prin care pamantul se framanta bine impreuna cu paie, apoi se toarna in forme si se lasa la soare pentru uscare. Caramizile astfel obtinute sunt folosite la zidarie si apoi tencuite cu argila sau mortar de var. Este un material perfect: natural, accesibil, usor de lucrat, cu proprietati de termoizolare si hidroreglare. Folosirea Pamantului ca material de constructie este o forma de respect fata de noi, Oamenii si fata de Natura.

mozaic ceramic in casa din chirpici

In prezent, oamenii simt nevoia sa se apropie cat mai mult de Natura, prin diverse forme de materializare, petrecerea timpului in spatiul verde, consumul alimentelor bio, construirea de case naturale. Un exemplu in acest sens este construirea Casei Brandusa, din satul Piscu, comuna Ciolpani, judetul Ilfov. (www.poianaflorilor.org)

Constructia a demarat iulie 2012, pe o amprenta patrata de 9mx9m cu o fundatie sanatoasa de 90cm adancime din piatra zidita. Are si un soclu generos, de 60 cm inaltime. Structura este din lemn de brad, zidaria din caramizi de pamant, apoi tencuieli de argila si vopsea de var ca finisaj. Acoperisul casei este facut din traditionala sindrila cu o streasina larga de 120cm, pentru a tine cat mai departe picaturile de ploaie. Asa cum spune traditia, „Incaltari bune si o palarie mare”, acesta este secretul unei case din pamant trainice si functionale. Casa a fost finalizata in mai putin de 6 luni, astfel ca sarbatorile de iarna din decembrie 2012 s-au petrecut in ea.

La construirea casei s-au folosit materiale cat mai aproape de natura:pamant, lemn, piatra, var, pigmenti naturali, ceramica, sticla. S-a urmarit valorificarea resuselor locale atat pentru materiale cat si pentru forta de munca pentru a reduce la minim cheltuielile de transport. De fapt, pornind de la acest principiu a si aparut ideea construirii casei din pamant, deoarece satul Piscu este un vechi centru de olarit iar pamantul din zona este foarte bun pentru fabricarea chirpicilor.

Arhitectura casei urmareste armonizarea constructiei cu Natura, s-au folosit liniile curbe, formele echilibrate, spatiul a fost dimensionat strict in concordanta cu nevoile reale de locuit, orientarea s-a facut in raport de punctele cardinale pentru folosirea optima a luminii si caldurii solare. Armonia perfecta intre forma, material si culoare a dat nastere la o casa de vis. Baia este un exemplu sugestiv, totul curge si parca te roaga sa te bucuri.

Izolarea termica este foarte buna, peretii din pamant au o grosime de aproximativ 50cm, iar izolarea in pod s-a realizat cu o perna de aer de 15cm si un strat de pamant de 20 cm. Iarna este cald, iar vara racoare, casa respira si traieste impreuna cu locuitorii ei. Sistemul de incalzire pentru iarna, a fost realizat centralizat prin construirea unei sobe de teracota, in care este o serpentina cu apa care se incalzeste si apoi este impinsa cu o pompa de recirculare in caloriferele din intreaga casa. Bineinteles, ca soba are si cuptor unde se face mancare foarte gustoasa!

Finisajele si decoratiile au fost realizate din materiale naturale, prin tehnici artistice simple ca modelare in lut, mozaic sau pictura pe sticla. A rezultat o bogatie de culori si forme care dau viata, caldura si personalitate casei.

Câteva detalii technice :

Casa Brandusa este prima constructie finalizata din Poiana Florilor, ea se desfasoara pe parter cu o amprenta la sol in forma de patrat cu latura de 9 m.

Compartimentare: doua dormitoare, living, bucatarie, baie si camara.

Suprafata totala construita: 81m²

Suprafata utila: 60m²

Suprafata terasa: 34m²

Caracteristici tehnice: fundatie din piatra zidita, structura de lemn din rasinoase, invelitoare de sindrila, zidarie de chirpici, instalatie electrica, instalatie sanitara, instalatie termica cu soba in bucatarie, tencuiala pamant, tavane pamant, izolatie in pod de pamant, vopsea de var, placare ceramica in holul de intrare,baie si bucatarie, podea din dusumea de brad in dormitoare, living si hol, tamplarie din lemn, decoratii florale interioare si exterioare, trotuare casa.

Costuri: 570 Euro/m² construit finisat

Durata constructiei: iulie – decembrie 2012

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Pagina 1 din 212