Componentele de bază ale amestecului folosit în construcţiile din pământ

Componentele de bază ale amestecului folosit în construcţiile din pământ

Componentele de bază ale amestecului folosit în construcţiile din pământ

Componentele de bază ale amestecului folosit în construcţiile din pământ
Componentele de bază ale amestecului folosit în construcţiile din pământ

Argila are rolul principal în calitatea oricărui amestec tradiţional dintr-un perete din pământ. Argila (clay în engleză potrivit Dicţionarului Webster’s) este un cuvânt derivat din indo-europeanul glei-, a (se) coagula. Este definită ca „un sol tare, cu granulaţie fină, maleabil când e umed, compus mai ales din minerale de silicat hidratat de aluminiu. Este produs prin descompunerea chimică a pietrei până la mărimea unor particule foarte fine”. Argila este liantul care ţine toate celelalte particule de nisip şi pietriş laolaltă, unindu-le într-o matrice solidă de conglomerate. Argila reprezintă pentru un perete de pământ ceea ce este pentru beton cimentul Portland. Argila are o calitate activă, dinamică. Când este udă, argila este atât lipicioasă, cât şi alunecoasă, iar când este uscată, ea poate fi confundată cu piatra spartă. Nisipurile şi pietrişurile, pe de altă parte, rămân la fel, fie ele ude sau uscate. Una din caracteristicile magice ale argilei este faptul că particulele au încărcătură magnetică  făcând alte ingrediente să vrea să i se alipească. O argilă de calitate bună poate fi considerată supraîncărcată magnetic. Aduceţi-vă aminte de momentele în care noroiul a rămas lipit cu încăpăţânare de încălţămintea sau de bara maşinii voastre. O altă trăsătură magică a argilei poate fi observată la microscop. La nivel microscopic, particulele de argilă seamănă cu ţigle minuscule care, atunci când sunt manipulate (prin amestecare în cazul nostru), se aliniază ca şi solzii peştelui în jurul şi printre particulele de nisip şi pietriş. Acest fapt ajută la omogenizarea legăturilor matriciale existente în pământul pentru construcţii, semănând cu un mini-perete de zidărie la nivel microscopic.

downloadTotuşi, nu toate argilele sunt la fel. Argilele diferă ca şi trăsături de personalitate, unele pretându-se mai uşor construcţiilor decât altele. Cele mai bune argile pentru construcţia zidurilor (şi pentru tencuieli) au un caracter relativ stabil. Se umflă foarte puţin când sunt ude şi se contractă la fel de puţin când sunt uscate. Argila bună pentru construcţii se va umfla, poate, o jumătate din volumul ei uscat. Argilele foarte gonflante, cum sunt bentonita şi montmorilonita, se pot umfla, când sunt ude, de 10 până la 20 de ori faţă de volumul lor  în stare uscată. Argilele tipice care se pretează la construcţiile zidurilor sunt lateritice prin natura lor (conţinând concentraţii de oxizi şi hidroxizi de fier) şi kaolinită. Argila gonflantă, cum ar fi betonita, se foloseşte la căptuşirea iazurilor, ca ecran de etanşare a unui dig, sau pentru etanşarea primului strat al unui acoperiş viu ori al unui dom îngropat. Din fericire, nu este necesar să ştim denumirile ştiinţifice ale diferitelor tipuri de argilă pentru a construi un zid. Puteţi să vă daţi seama de calitatea argilei pur şi simplu umezind-o şi modelând-o un pic în mâini. O argilă adecvată va fi cleioasă şi se va lipi de mâini. Argila foarte gonflantă va avea o textură mai degrabă vâscoasă, aproape gelatinoasă, decât fină, mai fermă, şi totuşi lipicioasă. Argila care se pretează la construcţii va avea o consistenţă de plastilină, care poate fi uşor modelată în diferite forme, fără a crăpa . Pentru construcţia zidurilor din pământ, sunt buni soluri cu un conţinut de argilă undeva între 5 şi 30 de procente, restul fiind compus din nisipuri fine şi grunjoase, precum şi pietriş. În general, solurile cu un conţinut de argilă de peste 30% tind să fie instabile, însă doar un test în locaţia viitoarei voastre clădiri vă poate edifica dacă solul ales este sau nu bun pentru  construcţia zidurilor.
Informatiile de pe această pagină au fost preluate de la editura TEI. (TRADUCERI ECOLOGICE INDEPENDENTE) Vă încurajăm să descărcați toate fișierele traduse de acești oameni minunați. Puteți descărca AICI
Mâlul (silt) este definit ca un praf de piatră sfărâmat, el fiind totuşi compus din particule mai mari decât cele ale argilei, dar mai mici decât cele ale nisipului fin. Mâlul se găseşte, într-o anumită măsură, şi în argilă. Diferă foarte mult de argilă fiind structural inert. Imită consistenţa de pulbere a argilei când este uscat, dar nu are nici una din reacţiile active ale argilei. Nu se umflă şi nu devine foarte lipicios când este ud. Un procent prea mare de mâl poate slăbi structura unui perete din pământ. Privit la microscop, mâlul apare mai degrabă ca nişte bile de rulment, decât solzi, ca la argilă. Aceste mici “bile de rulment” permit mişcarea mâlului prin albia apei spre aval, unde se sedimentează de-a lungul albiei cursului de apă curgătoare. Totul în natură are un scop. Mâlul este mai util în cultivarea grădinilor, decât în construcţia zidurilor. Solurile cu un conţinut excesiv de mâl ar trebui fie evitate, fie amestecate bine cu argilă şi nisip înainte de folosire. Construirea cu pământ moale, nămolos seamănă cu construirea cu pudră de talc. În unele cazuri, adăugarea cimentului ca liant ajută la creşterea omogenităţii şi a rezistenţei la compresiune.
Nisipul se formează prin dezintegrarea diferitelor tipuri de roci în particule grunjoase care variază în dimensiuni, de la cele care pot fi observate cu ochiul liber, până la cele de mărimea de aproximativ 0,6 cm. Nisipul se creează în mod natural ca rezultat al eroziunii, de-a lungul ţărmurilor marine, a albiilor de ape curgătoare, dar şi în deşerturi, acolo unde scoarţa Pământului este expusă. Concasoare imense pot produce nisip artificial în balastiere. Nisipul (şi pietrişul) reprezintă scheletul care dă unui perete din pământ rezistenţă la compresiune şi stabilitate. Nisipurile au diferite caracteristici, unele dintre ele fiind de dorit pentru construcţia zidurilor, altele nu. În principiu, nisipurile „bine asortate” (termen generic care desemnează nisipul sau solul ce conţine o plajă largă de dimensiuni ale granulelor în cantităţi egale), aspre, cu margini zgrunţuroase, oferă o suprafaţă mult mai stabilă pe care să adere argila. Granulele de nisip mai dure, mai zgrunţuroase, se întrepătrund mai bine, ca un puzzle, acest lucru ajutându-le să se fixeze mult mai bine. Nisipul din piatră de granit este, de obicei, ascuţit si zgrunţuros, pe când cel obţinut din gresii este, în general, rotund şi neted. Pietrişul se obţine din acelaşi material ca şi nisipul, doar granulaţia fiind mai mare. Este compus din particule dure, zimţate, care variază ca mărime de la 0,6 cm la 5-7,5 cm. Un pământ bine asortat conţine o varietate mare de granule de nisip şi pietriş cu o granulaţie de până la 2,5 cm. Un amestec de mărimi diferite ale granulaţiei determină umplerea diferitelor goluri lăsate de către nisip şi pietriş. Astfel, fiecare particulă de nisip şi pietriş este îmbrăcată în argilă şi lipită la locul ei. Nisipul şi pietrişul sunt agregatele care compun un amestec de pământ, la fel cum sunt şi pentru un amestec de beton. Într-o lume ideală pentru construcţiile din pământ, amestecul de sol de sub picioarele noastre ar fi compus din 25-30% argilă stabilă şi 70-75% nisip şi pietriş bine asortat. Putem visa, dar între timp hai să facem un test cu borcanul pentru o mostră din realitatea caracteristicilor pământului nostru.

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Alis – vopsea pe bază de argilă

Alis – vopsea pe bază de argilă

Alis – vopsea pe bază de argilă

Să vopsești cu vopsea naturală înseamnă aer mai plăcut în casă, pereți care respiră, culori mai vii, mai naturale și scade riscul de îmbolnăvire de la inhalarea materialelor chimice din care sunt compuse vopselele convenționale!  
foto : theyearofmud.com
foto : theyearofmud.com

Am învăţat de la Carole Crews cum să facem un alis frumos, stabilizat cu pastă de făină fiartă, argilă de caolin cumpărată şi pigmenţi. Aceeaşi reţetă poate substitui lutul natural cernut fin, dar pasta de făină are tendinţa de a închide culoarea originală. Pentru cei cu acces limitat la luturile din natură sau la selecţia culorilor, vă oferim o reţetă de alis de bază

Reţetă pentru alis din pastă de făină
 
Umpleţi o găleată de 18,75 litri cu 11,25 litri de apă şi 2 litri de pastă de făină fiartă. Adăugaţi părţi egale pudră din argilă de caolin alb şi nisip silicios fin de 0,2 mm sau alt nisip fin spălat (lui Carole îi place să adauge o cantitate de mică fină în nisip pentru o finisare mai strălucitoare). Amestecaţi până obţineţi o consistenţă fină, cremoasă. Pentru a ajuta argila să rămână în suspensie, adăugaţi o lingură de silicat de sodiu (un sirop clarificat pe care olarii îl folosesc pentru a menţine bucăţile de argilă în suspensie echilibrată). Adăugaţi orice pigment de culoare pregătit. Faceţi mostre de testare. Consistenţa trebuie să fie îndeajuns de groasă pentru a putea fi întinsă cu o bidinea sau cu un trafalet, fără să picure. Suprafaţa peretelui trebuie să aibă o structură poroasă, ca de piele de căprioară, pentru ca alisul să adere. De asemenea, trebuie să fie uscată şi să nu aibă praf. La fel ca în cazul tuturor vopselelor sau tencuielilor, aplicarea de sus în jos împiedică picurarea pe suprafaţa deja finisată. 
 
Dacă este nevoie de două  straturi, permiteţi primului strat să se usuce complet înainte de a-l aplica pe al doilea. Atunci când stratul final are încă o consistenţă ca cea a pielii, poate fi raclat cu ajutorul unei mistrii flexibile din oţel inoxidabil sau folosind mişcări circulare mici, cu un capac de la recipientele pentru iaurt, aşa cum face Carole Crews. Este nevoie de puţină practică pentru a stăpâni tehnica ei (noi încă ne străduim!), dar încercaţi. Este o alternativă mai puţin costisitoare la mistriile din oţel inoxidabil. O altă tehnică de finisare este de a „tampona uşor” suprafaţa cu un burete de celuloză mare şi umed, folosind mişcări circulare pentru a corecta orice imperfecţiune făcută de bidinea. Aceasta se face cel mai bine atunci când ultimul strat de alis este încă proaspăt dar ferm. Întotdeauna alegeţi o zonă cu dimensiuni mici pentru a testa, înainte de a aplica totul pe întregul perete. Un strat sau două de grund simplu pe bază de cazeină poate proteja un finisaj cu alis.
Rețetă pentru 15 litri de pastă de făină fiartă
Într-un recipient mare de 18,75 litri turnaţi 11,25 litri de apă la fiert. Într-un alt recipient adăugaţi 10 căni de făină albă de grâu la 3,75 litri de apă rece. Amestecaţi până la o consistenţă cremoasă. Când apa clocoteşte, turnaţi repede crema de făină amestecând continuu. Consistenţa se va transforma dintr-una de un alb opac, într-una îngroşată, translucidă, ca de jeleu. Noi preferăm să o mai fierbem câteva minute în plus, amestecând la fund cu o spatulă de cauciuc, rezistentă termic şi cu mâner lung, sau cu o lingură de lemn, până ce devine groasă ca o budincă. Luaţi de pe foc şi turnaţi într-o găleată de 18,75 litri. Acoperiţi găleata cu un capac şi depozitaţi-o într-un loc răcoros pentru a fi folosită ulterior

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Din lut, din paie, sub pamant? Ce fel de casa sa alegem?

Din lut, din paie, sub pamant? Ce fel de casa sa alegem?

       Se știe deja, că în România, casele construite din materiale naturale au din ce în ce mai mare căutare. Oamenii se interesează, își construiesc case ecologice. Dar, totuși pentru mulți construirea unei case din materiale naturale ar însemna un pas înapoi în trecut și acest lucru îi determină să renunțe la ideea de a construi o casă ecologică.

Atât constrirea unei case cât și protejarea mediului au ceva foarte important în comun : ambele le plănuim pe termen lung, nu-i așa?…mă rog, rezultatul să fie de durată!  Încă suntem departe de a fi invidioși pe „iarba verde” a vecinului doar pentru că are o întreagă locuință sub această iarbă, dar, totuși merită să ne informăm din timp deoarece din ce în ce mai mulți aleg să trăiască în case construite din materiale naturale, ba mai mult în case construite sub pământ (bordeie….moderne). Dar, haideti in cele de mai jos, să vedem unele tehnici (ecologice bineînțeles) de a construi case, câteva cuvinte, pe scurt, despre acestea și avantajele, eventual dezavantajele acestora. În acest fel poate vă este de ajutor (articolul) în alegerea materialelor (și tehnicii) cu care vreți să vă construiți casa.

      O locuință ca să devină cât mai ecologică, trebuie să îndeplinească câteva criterii importante cum ar fi eficiența termică, protejarea mediului (atât în „procesul de producție a materialelor de construcții”, cât și în timpul și după construirea casei), costuri reduse (chiar dacă unii spun că o casă ecologică nu trebie să fie neapărat ieftină ) și multe altele. O casă construită din lemn nu este neapărat  una ecologică! O casă construită doar din materiale naturale nu este neapărat una 100% ecologică. Degeaba construiești o casă din materiale naturale în mijlocul pădurii dacă prin acesta ocupi teritoriul altor ființe. Degeaba construiești cu materiale naturale dacă aceste materiale sunt transportate de la distanțe mari astfel poluând mediul înconjurător…..și lista poate continua, dar adevărul este că în ziua de azi este destul de greu să fii 100% ecologic dacă te gândești că până si producția calculatorul de la care se scrie acest articol este una care poluează mediul. 

     Înainte de a intra în detalii, totuși să nu uităm că aproape întodeauna soluția ne-o dă terenul pe care vrem să ne construim casa. Pentru ca o casă să devină una ecologică, se recomandă să construiți cu materiale de construcții naturale locale! De asta este important-pentru cei care încă nu au un teren-unde și ce fel de teren își aleg. Nu ar fi foarte ecologic să-ți construiești o casă ecologică din baloți de paie în munți, acolo unde nu se cultivă grâu sau să construiești în sudul țării (unde nu prea sunt păduri) o casă din bușteni sau cu tehnica cordwood! Nu uitați nici de refolosire! Refolosirea materialelor din construcții vechi : piatră, lemn, tiglă, etc. Dar, totuși să revenim la „oile” noastre și să vedem cum sau din ce își construiesc oamenii case naturale : 

Case din baloți de paie

Paiele este un material folosit de secole în România, dar numai ca armătură în amestecuri (chirpici, paiantă, acoperiș, etc..) însă, tehnica de construire cu baloți de paie este foarte recentă. După cunoștințele noastre, prima casă din baloți de paie datează de după anul 2011 (în România), anul în care s-a început construirea unor case, iar acum, în anul 2014 avem cunoștință de doar 3 case complet terminate, finisate și locuite…..dar, mult mai multe proiecte în desfășurare, care vor fi finalizate în viitorul apropiat. În zilele noastre , însă casele din baloţi sunt departe de a fi doar un moft al ecologiştilor sau un trend occidental. Sunt construcţii demne de încredere, datorită costului redus, a eficienţei termice sau a adapdabilităţii în funcţie de locul destinat construirii. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru cei care vor să construiască o casă în vremurile acestea. De-a lungul anilor s-au făcut nenumărate teste, experimente și s-au dezvoltat diferite sisteme de construire cu baloți. Site-ul www.casedinbalotidepaie.ro este singurul loc (veți) găsi informații complete despre această tehnică, în limba română.

Case din lut

CE ESTE COBUL? COBUL ESTE un amestec structural de pământ, apă, paie, argilă şi nisip, modelat cu mâna în clădiri cât este încă maleabil. Nu există cofraje, ca în cazul pământului bătut, nici cărămizi, ca în cazul chirpiciului, nici aditivi sau substanţe chimice şi nici nu este nevoie de echipamente mecanice. Cobul nu este nou şi nici netestat. Viabilitatea lui a fost dovedită pe deplin, în toată lumea, vreme de secole şi, probabil, milenii. Însă, în ciuda entuziasmului public față de construcțiile naturale, majoritatea cărţilor despre construcţii şi istoriilor arhitecturii rareori conţin măcar o menţionare a acestei tehnici de construcţie obişnuite, aproape universale.

Care este cel mai răspândit material de construcţie de pe Pământ? Ei, pământul însuşi, fireşte! Chiar şi în zilele noastre, între o treime şi jumătate dintre noi, oamenii, trăim în case făcute din pământ nears. Chiar toate clădirile din pământ trebuie să fie colibe din noroi ca în Africa? Păi, nu, există şi luxoase haciendas1 din chirpici în America Latină, conace din pământ bătut în Franţa, palate din cărămizi de pământ în China. Există blocuri de zece etaje în Yemen, vechi mănăstiri fortificate în Orientul Mijlociu, clădiri din pământ călcat cu picioarele, presat în cărămizi, modelat cu mâna şi bătătorit plecând din preajma Cercului Polar, în Norvegia. Citiți mai multe pe paginile site-ului nostru.

 

Case sub pământ (bordeie…moderne)

Bineinteles, bordeiul semiingropat este un model de locuinta vechi de cand lumea, insa ultimele tendinte in materie de arhitectura ecologica folosesc, de ceva vreme, solutii constructive asemanatoare, intr-o tratare high-tech, reunind avantajele naturale ale adapostirii unei cladiri in pamant – izolatie termica si fonica excelenta si putin costisitoare – cu confortul tehnologiilor moderne si designul de ultima ora.

Interesul pentru acest tip de locuire a aparut in mediile arhitecturale odata cu crizele energetice de la inceputul anilor ’70, ce au stimulat solutiile alternative ce foloseau energie solara si alte metode ecologice de a economisi resursele neregenerabile, protejand in acelasi timp si mediul inconjurator. Principiul de baza pe care functioneaza casele de acest fel este transferul intarziat de caldura intre sol si atmosfera, la o adancime suficienta temperatura ramanand relativ constanta (13-14 grade Celsius) in tot cursul anului. O cladire ce are doua sau trei laturi in contact direct cu solul va folosi mult mai putina energie pentru incalzire, iarna, si pentru racire, vara, diferenta de temperatura ce trebuie acoperita fiind mult redusa fata de constructiile conventionale, de la suprafata. Despre aceste tipuri de construcții puteți citi mai multe pe pagina dedicată! 

 

În cele de mai sus, probabil, am enumerat cele mai frecvente și interesante tehnici întâlnite în țara noastră, dar probabil că mulți dintre voi știți că există și alte tehnici cu care puteți construi o casă ecologică, iar cei care citesc prima oară despre aceste tipuri de case, sunt invitatți să mai rămână printre paginile site-ului nostru, un site care se dorește să vină în ajutorl tuturor celor care doresc să-și construiască o casă ecologică!

 

 

 

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Ce avem de învăţat de la arhitectura tradiţională?

Ce avem de învăţat de la arhitectura tradiţională?

Ce avem de învăţat de la arhitectura tradiţională?

„Distrugerea sau degradarea patrimoniului construit şi natural înseamnă dispariţia memoriei şi a identităţii culturale a cetăţenilor României şi, în consecinţă, incapacitatea de a transmite această moştenire generaţiilor următoare”

Ca domeniu aparte al stravechii culturi populare romanesti, arhitectura taraneasca este de un interes deosebit pentru cunoasterea dezvoltarii culturii materiale din tara noastra.

Nu construi mai mare decât ai absolut nevoie

Cele mai multe culturi tradiționale au construit modest, cu excepția fortificațiilor, a locurilor de adunare pentru ceremonii sau a monumentelor religioase.
Foloseşte orice materiale sunt la îndemână, formează-ţi arhitectura în funcţie de ele.
În loc să transporte materiale grele pe distanțe lungi, de obicei, în culturile tradiționale, se construiau case stabile cu piatră sau pământ luate chiar de sub picioarele lor.
Ia în calcul avantajele clădirilor alipite şi unite.
Ocupă mai puțin spațiu și sunt mai ușor de încălzit și de răcit. Funcționează mai bine și se simt mai bine. Încurajează cooperarea și comunitatea. Este greu să fi un individualist aprig dacă ai o casă cuibărită aproape de membrii familiei și de vecini.
Nu dărâma niciodată o clădire locuibilă dacă o poţi modifca sau îi poţi adăuga ceva pentru noi destinaţii
Istoria tangibilă a clădirilor vechi este esențială pentru noua utilizare. Fantomele se află acolo pentru a ne ura bunvenit. Lasă construcția să poarte istoria tuturor celor care s-au folosit de ea, marcată de schimbările pe care aceștia le-au făcut. Trecutul poate vorbi dintrun prag din piatră tocit de secole de pașii care au călcat pe el sau din înălțimea copiilor în creștere însemnată și datată pe un toc de ușă străvechi.
Ia materiale din clădirile abandonate.
De exemplu, o casă din piatră din secolul al XVIII-lea din Anglia conținea blocuri din gresie sculptate și fasonate luate dintr-o biserică ruinată care fuse-se arsă de Henric al VIII-lea. Lăcașul de cult fusese construit în secolul al XIII-leacu piatră extrasă de romani pentru o vilă care fusese apoi abandonată pentru șaptesute de ani. De asemenea, mare parte din vechiul Cairo a fost construită cu piatra care placa piramidele. Materialele bune sunt și mai bune pentru că au experiență
Acceptă şi încurajează descompunerea firească a materialelor naturale.
Bine gestionată, descompunerea poate fi foarte elegantă. Castelele ruinate sunt „pitorești“, însă rulotele care se deteriorează sunt oribile.
Înţelege că liniile drepte, suprafaţele plate şi unghiurile drepte sunt costisitoare din punct de vedere ecologic.
La fel și cheltuielile pentru o singură culoare ori textură sau orice geometrie mecanizată. Natura va sabota neîncetat orice încercare de a introduce monotonia și consecvența, așa că dacă încerci să le impui, înțelege că există penalizări în termeni de construcție și de întreținere. Remodelarea naturii costă energie și,de obicei, are ca rezultat o pierdere a rezistenței structurale și a durabilității, așa cum se înâmplă atunci când tăiem bușteni în cherestea paralelipipedică, pierzând rezistența dată de geometria lor înnăscută.
 Creează locuri calde, răcoroase ori uscate acolo unde le sunt necesare oamenilor
Nu trebuie să încălzești/răcești întreaga structură. Oamenii, nu clădirea, sunt cei care vor să le fie cald sau răcoare. Casei nu îi pasă.
Putem imita felul în care casele oamenilor din trecut se confundă cu peisajul,
chiar dacă potfi complet diferite între ele. (Prin contrast, ale noastre strigă după atenție, deși sunt deseori identice)
Construieşte treptat, pe măsură ce îţi permiţi, fără a împrumuta bani. 
Începe cu ceva mic. Adaugă doar atunci când ai nevoie și îți permiți.
Decorează-ţi casa pe măsură ce o construieşti.
Zonele principale pe care să le înfrumusețezi includ proiecții, intrări și alte puncte de interes. Decorează cadrele de ușă, mai ales în partea superioară. Capetele coamei acoperișului, cel mai înalt punct vizual, vatra, pereții la nivelul ochiului și colțurile.
Implică întreaga familie în construirea casei
În culturile tradiționale, este un lucru obișnuit să vezi copii mici care abia merg cărând materiale de construcții, râzând cu gura până la urechi pentru că sunt implicați, pentru ceea ce realizează și pentru că li se încuviințează acestea.
Nu încerca idei noi şi complexe peo clădire în care vei locui
Exersează pe adăposturile pentru animale, zidurile curții și așa mai departe. Fii conservator în felul în care proiectezi și construiești șifă ceea ce știi să faci bine.
Construieşte astfel încât să te bucuri de ritmurile primare, de formele, procesele şi perioadele de timp ale Naturii
Oamenii din culturile tradiționale respectă tiparele naturale zilnic în tot ce fac.
Nu cumpăra niciodată nimic nou dacă poţi refolosi ceva vechi, dacă poţi împrumuta de la altcineva, îţi poţi face singur sau, ca ultimă variantă, cumpără la mâna a doua
Oamenii din perioada preindustrială construiau bucurându-se de fiecare parte a muncii. Nu este o goană pentru a respecta termenul limită. Nu există deosebire între artă, muncă, meditație și educație. Oamenii din culturile tradiționale obișnuiesc să facă totul cu grijă și atenție. Fac totul cât de bine pot.

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Casa ecologica care a fost si este exemplu pentru multi constructori (eco) din Romania

Casa ecologica care a fost si este exemplu pentru multi constructori (eco) din Romania

Cand s-a saturat de platile ipotecare, Simon Dale a decis sa rezolve aceasta problema prin forte proprii. Inarmat doar cu o dalta, o drujba si un ciocan, Simon s-a mutat impreuna cu familia intr-o zona deluroasa a orasului Wales si a inceput lucrarile.

 

Rezultatul muncii lor este o frumoasa casa eco, desprinsa parca din povestea Hobbitul a lui J.R.R Tolkien. Lucrarile pentru construirea casei au durat patru luni si au costat aproximativ 3000 de lire.

Simon, tanarul de 32 de ani, neavand experienta in tamplarie sau arhitectura a creat pentru familia sa o casa ecologica folosind scanduri de lemn pentru podele, pamant si bucati de lemn gasite in padurea din apropiere.

El a spus: “Este foarte distractiv cand esti arhitectul propriei locuinte, iar aceasta experienta iti da ocazia sa creezi si sa te bucuri de ceva ce e parte din tine si din natura, decat sa locuiesti intr-o casa realizata cu maximum de profit pentru a sustine marile companii din domeniul constructiilor.”

 

“Construind din materiale naturale reducem profitul constructorilor care folosesc materiale daunatoare mediului inconjurator.”

In cautarea locului perfect pentru proiectul lor, familia a avut mare noroc. Pentru ca au avut grija de pamantul lui, proprietarul padurii le-a cedat o bucata de teren pe care sa isi ridice casa visurilor lor.

 

Dupa ce a sapat fundatia, Simon Dale impreuna cu socrul lui au construit structura de lemn a casei.

Pasul urmator in construirea casei a fost acoperisul. Este facut din lemn, baloti de paie si folie de plastic.

 

In final, acoperisul a fost acoperit cu un stat de pamant pentru a se incadra perfect in mediul natural.

Poti construi si singur o casă. Nu e greu! Click aici pentru a citi mai multe!

Sursa articol : www.arhitecturandesign.ro

Sursa imagini : www.simondale.net

Scrie-ți părerea :

Comentarii

Pagina 1 din 3123